ALIANŢA NAŢIONALĂ
PENTRU RESTAURAREA MONARHIEI adresează instituţiilor statului, liderilor
politici şi tuturor românilor care se simt responsabili faţă de soarta ţării,
apelul intitulat
MONARHIA SERVEŞTE ROMÂNIA
În urmă cu un an, regimul de autoritate
prezidenţială părea de nezdruncinat. Şi totuşi, curajul şi verticalitatea unor
grupuri de tineri au reuşit să disloce reţeaua construită în jurul voinţei unui
singur om, un preşedinte de republică.
Mulţi dintre tinerii care
i s-au opus acestui preşedinte, iarna trecută, în Piaţa Universităţii, se
regăsesc astăzi în Alianţa Naţională pentru Restaurarea Monarhiei, asociaţie a
societăţii civile care strânge laolaltă personalităţile şi românii care cred că
astfel de derapaje autoritariste trebuie împiedicate pe viitor şi care văd în Monarhie
o soluţie pragmatică pentru disfuncţionalităţile democraţiei româneşti.
Familia Regală serveşte,
de mai bine de 140 de ani, România. Apărută ca o continuare firească a vechilor
instituţii româneşti, a lungului şir de voievozi ai Moldovei şi ai Ţării
Româneşti, Monarhia constituţională a reprezentat, în epoca Regelui Carol I,
indispensabilul factor de echilibru al vieţii politice româneşti şi motorul
puternic al modernizării ţării. Carol I a adus României independenţa şi
sporirea prestigiului internaţional. Regele Ferdinand Întregitorul şi Regina
Maria au mobilizat energiile românilor către realizarea României Mari, după
Primul Război Mondial. În timpul domniei Regelui Carol II, ţara a atins un
apogeu economic şi cultural. Majestatea Sa Regele Mihai I a scos România din
alianţa toxică cu Germania nazistă, a contribuit prin actul său curajos la
scurtarea celui de-al Doilea Război Mondial, salvând sute de mii de vieţi
omeneşti şi a luptat până la capăt împotriva comunizării ţării. După 1989, în
ciuda atitudinilor deseori ostile ale autorităţilor româneşti, Majestatea Sa a
continuat, împreună cu ASR Principesa Moştenitoare Margareta, cu ASR Principele
Radu şi cu întreaga Familie Regală, să servească interesele României, în
direcţia democratizării, a modernizării, a integrării euro-atlantice şi a
refacerii identitare şi instituţionale.
Cu ce se poate „lăuda”, în schimb, republica? Cu un regim
comunist impus de Uniunea Sovietică, cu sutele de mii de victime ale
represiunii comuniste, cu anihilarea elitelor sociale şi intelectuale, cu
aberaţiile naţional-comuniste din timpul regimului Ceauşescu şi cu mutilarea
ţării, prin demolări, distrugerea satelor, industrializarea forţată, propaganda
şi cultul deşănţat al personalităţii dictatorului. Iar republicile
post-decembriste, cu ezitările şi neajunsurile lor, îşi au tristul „apogeu” în
eşecul pe toate planurile al regimului Băsescu.
Cu toţii
părem a înţelege astăzi că revertebrarea naţiunii noastre nu înseamnă doar
schimbarea unui regim politic cu un altul, doar înlocuirea unui partid cu
altul, doar reforme economice şi un mai solid sistem de asistenţă socială.
Trezirea naţiunii la viaţa democratică înseamnă recuperarea identităţii,
onorarea înaintaşilor şi a celor care s-au jertfit pentru libertăţile noastre,
respectul şi promovarea valorii, sprijinirea celor mai slabi dintre noi,
reconsolidarea instituţiilor pe alte principii decât cele clientelare şi politice,
respectul faţă de lege, responsabilizarea actului de guvernare, recuperarea
demnităţii naţionale şi a acelor elemente care ne definesc cu adevărat. Tocmai pentru
că le reamintea românilor toate aceste valori, discursul rostit de M.S. Regele
Mihai în Parlamentul României, la 25 octombrie 2011, a fost o revelaţie pentru
mulţi. Un astfel de discurs, limpede şi plin de substanţă, concret dar înalt,
aplecat asupra realităţilor zilnice dar conectat la valorile eterne ale
naţiunii nu fusese niciodată pronunţat de vreun preşedinte de republică, fie ea
populară, socialistă sau post-decembristă.
Este evident că României
îi lipseşte punctul de echilibru, acel factor neutru care să se afle deasupra
politicii şi care să ofere continuitate şi viziune pe termen lung, dincolo de
alternanţa la guvernare. Monarhul nu face politică, nu susţine niciun partid,
oferă însă echilibru şi continuitate instituţională.
România este foarte prost reprezentată în
exterior, nu reuşim să ne regăsim sau să ne redefinim un loc şi un rol
internaţional. Majestatea Sa Regele Mihai este respectat în întreaga lume, de
la Washington la Moscova, şi este vărul capetelor încoronate din Europa. Ţara
nu ar putea găsi un mai bun ambasador.
Ne lipseşte acel punct de întâlnire, acel factor
de coeziune, în care să ne regăsim cu toţii şi cu care să ne putem mândri,
indiferent de vârste, de opiniile politice, de opţiunile intelectuale, de
meserie sau de origine. Monarhul este acest punct de întâlnire, de legătură cu
trecutul nostru istoric şi de potenţare a părţii celei mai bune din noi.
Politica românească ne oferă, de prea mult timp,
numai fracturi, numai rupturi, o lipsă cronică de viziune, de stabilitate şi de
predictibilitate. Monarhul este continuitate şi este competenţă. El e pregătit
să domnească şi să reprezinte o naţiune, spre deosebire de preşedinţii nevoiţi,
în cele mai fericite cazuri, să fie mereu autodidacţi şi improvizatori.
Chemăm liderii politici, chemăm instituţiile, îi
chemăm pe liderii de opinie să conştientizeze faptul că restaurarea Monarhiei
nu este nicidecum dorinţa utopică a câtorva sentimentali sau visători, ci este
nevoia pragmatică şi vitală a unei ţări aflate în suferinţă.
Elitele pe care România le avea în secolul al
XIX-lea au fost conştiente că doar un prinţ străin pe Tronul ţării putea aplana
conflictele dintre facţiunile rivale, putea aduce stabilitate şi prestigiu
internaţional. Elitele politice, economice şi intelectuale de azi au şansa de a
demonstra că au viziune, că au simţ al răspunderii şi patriotism, că-şi pot
depăşi ideile preconcepute şi interesele de moment, pentru a oferi din nou
României acea instituţie care îi poate reda echilibrul intern, demnitatea,
identitatea şi prestigiul internaţional. Dincolo de politică, deasupra
politicii, pentru binele ţării şi al copiilor noştri. Familia Regală serveşte,
de mai bine de 140 de ani, România. Majestatea Sa Regele Mihai, român prin
naștere și devotament, îşi slujeşte ţara de o viaţă. Acest mare Rege, a cărui
viaţă e o lecţie, e îndemn la speranţă şi la acţiune conştientă şi
responsabilă.
Familia Regală ar putea însă lucra pentru ţară cu
mult mai multă eficacitate dacă şi-ar recăpăta şi atributele constituţionale.
România are astăzi nevoie ca Familia ei Regală să o servească într-o Monarhie,
şi nu într-o republică.
Am pierdut destule ocazii, am irosit deja prea
multe şanse. Este acum momentul ca elita politică să nu se mai ascundă în spatele
aparentei lipse de popularitate a Monarhiei: „poporul nu vrea”, „poporul nu e pregătit”. Acestea nu sunt explicaţii, nu
sunt argumente, sunt doar scuze. Românii au făcut destul de unii singuri:
foarte mulţi dintre ei s-au scuturat de rămăşiţele propagandei comuniste,
foarte mulţi dintre ei au înţeles virtuţile şi utilitatea unei Monarhii, tot
mai mulţi dintre ei îşi doresc restaurarea Monarhiei. Chiar sondajele de opinie
din ultimul timp arată că Majestatea Sa Regele Mihai şi Principesa Moştenitoare
Margareta se bucură de încrederea şi de aprecierile pozitive ale unei largi
majorităţi a românilor.
Dar pasul următor aparţine elitei politice. Dacă
la 1866, politicienii noştri au avut inteligenţa şi patriotismul de a-l chema
pe Tron pe Carol I, politicienii de azi au uriaşa şi rara şansă de a face
istorie, rechemându-l pe Tron pe Majestatea Sa Regele Mihai. Trecutul nostru ne
demonstrează că nimic nu e imposibil, atunci când există oameni cu viziune şi
curaj.
Chemăm Uniunea Social-Liberală ca, în proiectul de
modificare a Constituţiei, să includă revenirea la Monarhia constituţională. Îi
chemăm pe liderii politici, pe oamenii de afaceri şi pe liderii de opinie
patrioţi să se ralieze acestei propuneri. Chemăm Biserica Ortodoxă Română şi
Biserica Greco-Catolică să îşi demonstreze vocaţia de biserici naţionale şi
să-şi recunoască Regele Uns al lui Dumnezeu. Chemăm Academia Română şi îi
chemăm pe oamenii de cultură liberi şi responsabili să explice necesitatea
restaurării Monarhiei.
Îi chemăm pe acei lideri politici influenţi care
şi-au declarat deja opţiunea pentru Monarhie să-şi susţină public opţiunea şi
să promoveze, la momentul modificării Constituţiei, restaurarea Monarhiei. E
acum clipa astrală în care mult hulita, de multe ori pe bună dreptate, clasă
politică românească poate demonstra că reprezintă interesele fundamentale ale
ţării. Ea poate dovedi că se poate autodepăşi, prin promovarea singurei soluţii
instituţionale care ne poate reda echilibrul şi demnitatea: Monarhia
constituţională. Simţul răspunderii poate transfigura clasa politică de azi,
aşa cum a făcut-o şi cu cea de la mijlocul secolului al XIX-lea şi o poate
înălţa deasupra intereselor meschine şi trecătoare, către apărarea interesului
naţional.
La 65 de ani de la momentul în care Majestatea Sa
Regele Mihai a fost silit, prin şantaj, să abdice pentru a salva vieţile a zeci
de tineri anticomunişti ameninţaţi cu moartea, la 65 de ani de la actul ilegal
care a aruncat România în infernul totalitarismului comunist, la 65 de ani de
când sufletul ţării a fost mutilat, chemăm clasa politică şi instituţiile să
ofere României darul pe care aceasta îl merită: chipul demn, factorul de
echilibru şi de continuitate, tezaurul identitar care este Monarhia
constituţională. Noua Constituţie trebuie să permită Monarhiei să servească aşa
cum se cuvine şi aşa cum ni se cuvine România.
Aşa să ne ajute Dumnezeu!
22 Decembrie 2012
Apelul este susţinut de 1236 de semnături. Printre ele:
1.
Doina CORNEA
2.
Acad. Mihai ŞORA, filozof
3.
Acad. Alexandru ZUB, istoric
4.
Acad. Dinu C. GIURESCU, istoric
5.
Dinu ZAMFIRESCU, preşedintele
Consiliului ştiinţific al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului
şi Memoriei Exilului Românesc (IICCMER)
6.
Constantin AVRAMESCU, vicepreşedinte al Jockey
Clubului Român
7.
Constantin
MARŢIAN, preşedintele Alianţei Civice
8.
Dorina RUSU, Preşedintele Fundaţiei
„Horia Rusu”
9.
Liviu TOFAN, Preşedintele Institutului
Român de Istorie Recentă (IRIR)
10. Ion CARAMITRU, actor,
directorul Teatrului Naţional din Bucureşti
11. Flavia
BĂLESCU, economist
12. Rodica COPOSU, inginer
13. Lucia HOSSU-LONGIN, realizator TV
14. Victor REBENGIUC, actor
15. Mariana MIHUŢ, actriţă
16. Nelly MIRICIOIU, soprană
17. Georgeta DIMISIANU,
editor
18. Nicolae CONSTANTINESCU,
membru al Academiei de Medicină
19. Sorin DUMITRESCU, pictor
20. Marilena ROTARU,
realizator TV
21. Mircea DIACONU, actor
22.
Filip-Lucian IORGA, istoric
23. Dan PURIC, actor şi
regizor
24. Ştefan CÂLŢIA, pictor
25. Constantin CODRESCU,
actor
26. Radu NEGRESCU-SUŢU, scriitor
27. Marius OPREA, istoric
29. Mihai CANTUNIARI,
scriitor
30. Vladimir ZAMFIRESCU,
pictor
31. Diana MANDACHE, istoric
32. Radu Călin CRISTEA, scriitor şi jurnalist
33. Gabriel
BADEA-PĂUN, istoric al artei
Contact: Cătălin Şerban:
serban_catalin26@yahoo.com, tel. 0723
312 068
