Nu am scris de multă vreme aici, motivele nu au importanță. Dacă reiau acum acest nărav este pentru că aseară am avut parte de o confirmare a unei credințe mai vechi. Voi detalia imediat, nu înainte de a preciza că titlul acestor rînduri mi-a fost sugerat de o postare a unor prieteni pe pagina mea facebook.
Da, la Onești este posibil ca sala Casei de Cultură să se umple în proporție de 90 % în seara unui concert al Corului Național de Cameră „Madrigal”!
Nedumerirea noastră în fața unor astfel de realități provine, cred eu, din prea asidua frecventare a unor clișee mult prea facile: „cultura trece pe plan secund, viața materială este cea care îl interesează acum pe românul aflat în criză”. Sau: „Oneștiul moare încet, dar sigur”. Ori: „Cine să vină la un concert „Madrigal”? Tineri care ascultă manele? Pensionari săraci care se uită la Etno sau la Taraf TV? Muncitori șomeri? Profesori plictisiți? Elevi apatici?” etc. Lista acestor clișee retorice poate continua la infinit, dar realitatea de aseară a fost cu totul alta!
În sală au fost nu numai intelectuali doritori să asculte o muzică de cea mai bună calitate, interpretată la cel mai înalt nivel artistic, pe viu, fără mijlocirea microfoanelor (da, corul „Madrigal” NU a avut nevoie de microfoane de fond, sunetul a fost sută la sută natural!). Au primit invitații și, astfel, au donat bani pentru proiectele sociale ale Rotary Club Onești - organizatorul acestui eveniment alături de Primăria Onești - și adolescenți, și muncitori, și șomeri, și pensionari, și elevi care au contribuit cu sume reduse, și oameni de afaceri extrem de ocupați, și profesori, medici, magistrați... Toți au venit animați de aceeași dorință de a se întîlni cu arta în stare pură, de a respira, pentru un ceas, un aer sublimat în esențe spirituale!
La Onești doar clișeele ieftine sînt scumpe, cultura adevărată are, însă, un preț pe care mulți sînt dispuși să-l plătească pentru a-i binemerita mîngîierea!
Anul acesta, Corul „Madrigal” împlinește 50 de ani. Fondat de Marin Constantin, cel care i-a condus destinele pînă la plecarea la ceruri petrecută la 1 ianuarie 2011 (în timpul difuzării la TV a Concertului de Anul Nou de la Viena!), Madrigalul a ajuns să se identifice cu însăși esența muzicii corale în cea mai intimă fibră a acesteia: numai cine nu a avut ocazia de a asista la o repetiție condusă de regretatul maestru nu poate înțelege cu adevărat la ce nobil sacrificiu artistic sînt dispuși coriștii care acceptă și merită, în același timp, să cînte sub bagheta unui instrumentist de har titanic cum era Marin Constantin!
Tinerii Madrigalului de azi, alături de mai vechii membri ai corului, continuă nobila misiune sub bagheta dirijorului Voicu Popescu. Acesta sondează noi filoane ale expresiei artistice, racordează o tradiție certă la un proiect care să asigure o continuitate armonică, flexibilă, de ce nu, îndrăzneață.
Aseară, publicul oneștean a ascultat și discursul inaugural al muzicologului prof. dr. Viorel Cosma, autor, între multe altele, al unei superbe cărți închinate lui Marin Constantin, lucrare apărută la de acum bine cunoscuta editură oneșteană Magic Print.
Este puțin, este mult? Pentru un oraș care „nu are tradiție culturală,... care moare încet...” este exact atît cît trebuie să fie, atît cît doresc, la un moment dat, cei care trăiesc, în el, prezenți!
P.S. Am primit un mesaj din partea Corului „Madrigal”. Îmi permit a-l reproduce aici întrucît el se adresează mai ales publicului don Onești:
Bună ziua,
Concertul de la Onești ne-a onorat prin oamenii care au participat la acest minunat proiect și prin publicul extrem de generos care au recompensat valoarea și munca noastră.
Vă urăm mult succes în ceea ce doriți să împlinți și sperăm într-o colaborare cu ocazia Sfintei Sărbători de Crăciun.
Cu mulțumiri și sincere aprecieri,
Maria Stoica
Director CNC Madrigal
