Pronostic pentru 11 decembrie

Sondaje peste sondaje!

Iată și un pronostic personal, strict subiectiv:

PSD - 39%

PNL - 31%

USR - 11%

UDMR - 6%

ALDE - 5% (cu zbatere)

PMP - 5% (la fel)

Restul nu contează!

În parlament, cele trei partide cu vocație de balamale se vor întrece în a trăda și a se alia care cum vor putea, numai la putere să fie!

Dacian Cioloș va fi desemnat premier, rămîne de văzut ce trădători vor fi preferați! UDMR are mari șanse să fie acceptat, vor „defecta” unii de la ALDE, poate chiar și de la PMP... Se vor adăuga independenții adevărați, sateliții se vor orienta în funcție de birourile disponibile în Casa Poporului.

RUȘINE!

   Am văzut două imagini pe o rețea de socializare: în ambele, calendarul creștin ortodox pentru 2017, pe unul trona sigla PSD, pe celălalt, cea a PMP. Bașca, pe acesta din urmă, și explicația simbolisticii cifrei 7 (poziția PMP pe buletinul de vot!)...

   Încă sper că nu este adevărat, că, poate, fotografiile sînt trucate!

   Dar, dacă cele două calendare (or mai fi și altele?!) chiar au fost puse în circulație, partidele respective, împreună cu TOȚI candidații care acceptă să apară pe listele lor, merită un delicat brînci spre lada de gunoi a istoriei! Sper, din toată inima, că este vorba doar de erezia morală a celor din Argeș, nu de alta, dar cunosc și stimez oameni din ambele partide...

   Dar nu am nici un cuvînt de milă pentru liderii celor două partide!  O atare mișelie este demnă de casa de nebuni! Cum se poate ca niște partide care stau mereu cu țara în gură, care nu mai prididesc să exalte valorile naționale și tradiția strămoșească, să-și bată joc în așa hal de oamenii de bună credință?! Cum este posibil ca niște lideri spirituali să permită distribuirea acestor materiale?! Cine i-a crescut și educat, în ce valori morale pot ei crede?! Oare dorința nebună de a ajunge în parlament, goana după imunitate și protecție în fața legii să fie chiar atît de orbitoare?! 

   În lături, dară, oameni de nimic! 

   P. S. Voi căuta listele de candidați de la Argeș. Mă voi documenta, nu vreau să ponegresc pe nimeni, nemeritat. Dacă nemernicia se va adeveri, atunci le voi dedica un monument al ticăloșiei! 

O scrisoare

   Primesc multe hîrtii la cutia poștală. dacă nu-s facturi, sînt reclame. La coș. Acum, e perioada promisiunilor. Idem. Rar primesc scrisori, cărți poștale. Azi, un plic de la vreo 2500 km... Expeditor... nu-i recunosc numele la o primă citire... Deschid plicul și citesc:

   „Dragă vecine,

   Nu ne-am văzut de ani mulți. Vă scriu că nu am cui să spun ce gândesc... Muncesc departe de casă și îmi e groază de ceea ce văd la teve când am timp să mă uit. Nu vă țin mult că știu că aveți treabă. Dar simt că musai să vă zic ce am pe suflet.
   Am o vârstă. Am votat mereu același partid. Că ne dădea. Ba o bucată de pământ, ba o mărire de salariu, ba o găleată cu o pungă de făină sau mai știu eu ce. Ziceam că sunt de ai noștri din popor, nu străini care să ne fure țara. Acum doi ani eram proaspăt emigrant. Oraș mare, capitală. Au venit alegerile. Ce mi-am zis, să merg și eu să votez. Nu știam ce să fac, toți colegii mei spuneau să îl votez pe Iohannis, că e cinstit, că e așa, că e pe dincolo... Eu, cum v-am spus, știam una și bună. M-am așezat la coadă. Și am stat ore întregi. Toți în jurul meu strigau că vor să voteze și toți îl voiau pe Iohannis... Am zis că dacă ajung și eu la urnă, votez pe Ponta, uite așa, numai de ciudă... Dar nu am ajuns. Am înghițit și lacrimogene, de îmi venea să îmi scuip plămânii. Am înjurat și am plecat acasă. 
   Apoi a venit 2015. Nebunia cu Colectivul...  Și noul guvern... Încet încet am început să înțeleg ce se petrece în țară și am început să văd că datul ăsta e praf. Cum vă spuneam, lucrez într-un oraș mare, unde munca e muncă și plata e plată. Nimeni nu primește nimic fără să muncească și hoții sunt pedepsiți. Copiii mei de acasă îmi tot scriu că află că iar a fost poprit un politician, că iar a mai fost găsită o firmă care sugea banii statului...
   Vecine, am început să văd altfel lucrurile. Am înțeles că de peste 20 de ani suntem furați și batjocoriți cu pomeni. Citesc uneori ce scrieți și abia acum înțeleg de ce sunteți așa de înverșunat. De aceea vă zic cu toată sinceritatea mea de muncitor plecat departe de casă pentru un blid de linte mai bun: spuneți tuturor celor pe care îi vedeți că noi, cei care muncim cinstit fiecare bănuț, nu mai vrem hoți în fruntea țării. Nici nouă nu ne plac partidele, nu mai avem încredere nici în unii nici în ceilalți, dar știm sigur că un om ca Cioloș nu ne va trăda. E ardelean ca și bunicii mei, e om de cuvânt. Vă rog, dragă vecine, știu că sunteți profesor, spuneți-le tinerilor să iasă la vot. Nu contează pe cine votează numai să-l susțină pe Dacian Cioloș ca prim ministru în continuare. În jurul meu toți numai asta spun, că dacă va fi tot el în fruntea guvernului, se va stârpi hoția și minciuna. Iertați că am scris mult, dar asta am gândit, asta am spus. Să ne dea Domnul mintea cea de pe urmă!

                P. V.”

Pe lîngă plicul de la P.V., în cutia poștală mai era un pliant cu grija pentru viitorul copiilor noștri. P.V. nu candidează. Păcat, grija lui mi se pare mult mai autentică!

În tot răul e un bine…

        Așa am spus cînd nu am reușit prima oară la examenul de admitere în universitate. Și așa a fost… în 1977!

           Acum, în 2016, am reușit să strîng aproape de trei ori mai multe semnături decît îmi propusesem inițial, cînd credeam că doar o mie sunt suficiente. Dacă aș fi pesimist, aș spune că nu am strîns decît jumătate din cîte aveam nevoie pentru a-mi depune candidatura. Dar nu sunt, nu am gena asta!

            De pierdut, nu am pierdut nimic în această aventură inițiatică. Am cîștigat multe. Am cunoscut oameni interesanți, din toate straturile sociale. Am constatat, o dată-n plus, cît de frumoasă este viața și cît de ușor este să uităm acest lucru. M-am bucurat să-mi văd confirmată credința că prietenia nu este o vorbă goală. Că ea trece mult dincolo de diferențele de gust, de credință, de orientare politică. Oameni pe care nu i-am revăzut de ani buni mi-au trimis semnăturile lor prin poștă. Alții, nu puțini, au colindat cartiere, sate, instituții, firme și mi-au adus liste întregi de semnături. Dacă nu-i pomenesc aici este pentru că nu vreau să nedreptățesc pe nimeni; și nici să fac ierarhii.

            Lor, tuturor membrilor familiei mele, prietenilor, colegilor, apropiaților dar și necunoscuților care m-au sprijinit fără să mă cunoască (au avut încredere în cei care le-au solicitat semnătura în numele meu), le mulțumesc din inimă. Tuturor le cer iertare pentru că nu am reușit să ajung acolo unde aș fi putut să le confirm așteptările!

            Evident, nu învinuiesc pe nimeni pentru acest rezultat. Nici măcar pe mine! Sînt mulțumit că am reușit ceea ce mi-am propus: să demonstrez că politica se poate face și cu cinste. Vorba unui personaj interpretat de Al Pacino, cu toții știm care este calea cea bună, dar este extrem de greu s-o urmăm. Nici eu nu am reușit întotdeauna dar, măcar acum, cînd este vorba despre încrederea celorlalți, am făcut alegerea cea grea și corectă.

            Nu voi fi parlamentar. Nu cred că este o pierdere pentru umanitate. Dar mă bucur să fiu în continuare ceea ce am fost mereu: un om plin de păcate dar perfectibil, încrezător în oameni, și, vorba unei prietene, un „idealist fără leac”! 

Candidez

            DECLARAȚIE DE INTENȚIE

            După mai mulți ani de „tatonări” cu propria-mi conștiință, m-am decis să candidez pentru un loc în Parlamentul României.

             Argument

            În ultimele două decenii, după o scurtă perioadă de optimism polarizat, timp în care partidele politice s-au născut și s-au dezvoltat cu suișurile și coborîșurile cunoscute, clasa politică a intrat, mai cu seamă după anul 2000, într-un vîrtej dement și sinucigaș al corupției, al goanei după bani și putere, într-un total dezinteres față de popor, față de statul român pe care este chemată să-l apere și administreze!

            O democrație modernă (singurul sistem, chiar dacă imperfect, dar perfectibil, care poate garanta libera dezvoltare a individului și care-l poate apăra de tiranie, dictatură, hoție) se sprijină pe partide. Pluralismul sau, altfel numit, pluripartitismul este garanția că niciodată, un singur individ sau o singură forță politică nu vor putea pune mîna pe putere pentru a guverna după bunul plac.

            Un partid politic se sprijină pe doi piloni: ideologia și personalitatea.

            Ideologia este acel set de valori, atitudini, concepții, strategii pe care le adoptă și în care cred membrii partidului. Pornind de la acestea, odată ajuns la guvernare, partidul respectiv trebuie să pună în practică ceea ce a propovăduit în timpul cît a fost în opoziție și, apoi, în campania electorală.

            Personalitatea este cea care coagulează, în jurul ei, oameni dispuși să acționeze în aceeași direcție, pentru atingerea acelorași scopuri. Istoria lumii nu face decît să confirme aceste aserțiuni. Nume precum Brătianu, Maniu, Mihalache, Coposu au creat și au conferit credibilitate unor partide care, cu inerente greșeli sau ezitări, au clădit România modernă.

            Unde sîntem azi? Personalitățile care se perindă de la un partid la altul par a avea un singur scop: distrugerea sistematică, furioasă, a propriilor partide. Numitorul comun al imensei majorități a liderilor politici români este banul: fie că-l au și-l vor înmulțit, fie că nu-l prea au dar îl vînează cu disperare, banul este unicul vector care propulsează un membru de partid într-o funcție reprezentativă. Ai bani, poți ajunge consilier, primar, deputat, senator. Nu ai, atunci tot ce poți obține este un loc codaș pe listele partidului, o dată la patru ani.

            Ani de zile am stat „pe margine”, observînd ce se petrece în țară, și, de fiecare dată cînd îmi trecea prin gînd să mă angajez, îmi spuneam că nu am experiența necesară, că sunt alții mai buni, mai pricepuți, cu mai multe posibilități… Mi-a trecut această proastă „modestie”! Uitîndu-mă în jur, luînd aminte la ceea ce și cum spun și fac politicienii noștri, în marea lor majoritate, am realizat că exact LIPSA DE EXPERIENȚĂ poate fi atuul meu politic!

            MĂ BUCUR CĂ NU AM EXPERIENȚĂ POLITICĂ! Doresc să candidez ca INDEPENDENT!

            Lansez un apel către toți cei care, asemenea mie, s-au săturat de politicienii de azi și care, printr-un efort propriu, doresc să ajute la primenirea clasei politice românești:

CANDIDAȚI CA INDEPENDENȚI! SĂ ÎNCERCĂM SĂ SPULBERĂM MITUL POTRIVIT CĂRUIA INDEPENDENȚII NU AU ȘANSE! MĂCAR PENTRU O PERIOADĂ, PARTIDELE POLITICE TREBUIE CONVINSE SĂ TREACĂ PRINTR-O SEVERĂ LUSTRAȚIE INTERNĂ!

(În zilele următoare voi publica scurte „declarații” lămuritoare.)

L’amour sans frontières

Au-delà du cliché, c’est ce que nous avons vécu à Châtillon-sur-Indre depuis 2014, année où la Roumanie a été invitée pour la première fois aux Journées européennes…

Une atmosphère de fête, d’entente cordiale, d’optimisme face au destin commun que nous assumons tous. Un modèle pour une Europe unie, maison commune de tous les citoyens qui croient et cultivent les valeurs de l’amitié, de la tolérance, de l’unité dans la diversité…

Nous avons été accueillis par des gens merveilleux qui ont déployé des efforts soutenus pour réaliser leur but généreux. Nous avons assisté et participé à des activités diverses, des rencontres durant lesquelles nous nous sommes tous sentis égaux, respectés, écoutés !

Nous vivons des temps où l’optimisme et sérieusement mis à l’épreuve par tout un convoi d’événements ou attitudes hostiles. Préserver et soutenir une approche positive de l’idée européenne est plus qu’un devoir de conscience, est une vraie provocation. Ce qui nous afflige davantage est que les ennemis ne sont pas toujours au-delà de nos frontières, ces Cassandres qui prêchent un pessimisme impuissant vivent parmi nous et nourrissent leur haine de leur inaction jalouse.

Il m’est très difficile de dresser une liste avec les noms de tous les amis français qui ont contribué à la réussite de ces rencontres, je crains de n’en omettre certains. En commençant par les responsables du projet et jusqu’aux volontaires connus ou anonymes, une armée d’optimistes incurables a rendu possibles ces jours et nuits d’espoir, d’amitié, d’humanité sublime. Nous vous en saurons gré jusqu’au dernier de nos jours, nous reviendrons vous embrasser et vous dire notre amour au-delà des frontières !

« Quand le cœur de France s’exprime en 24 langues », tout n’est pas perdu ! 

Requiescat in pace

Dumnezeu s-o odihnească printre cei drepți!

Regina Ana a românilor a plecat la cele veșnice cu aceeași discreție aristocratică ce a călăuzit-o în toată ființarea ei pe acest pămînt!

Dincolo de tristețe, apasă întrebarea: de ce poporul nostru ajunge să-și recunoască și să-și respecte valorile mai cu seamă după ce acestea răposează întru Domnul?!

Pe surse...

Cu peste două săptămîni în urmă, publicam pe facebook un set de... inecuații sub titlul „Ecuația zilei”:

8 + 4 + 2 > 6 + 1

Desigur, nu putem exclude nici varianta

8 + 6 + 2 > 4 + 1 !

După cum, din aproape în aproape (iar istoria recentă a „coagulărilor” conjuncturale o demonstrează), nici

8 + 6 + 4 + 2 > 1 nu este imposibilă!

În acest ultim caz, trecerea dintr-un membru în celălalt este la fel de neimportantă ca și prezența în ecuație!

Din păcate, acesta nu e un pamflet!

Unii comentatori au oferit și alte variante, una dintre ele, cu șanse mari de realizare... Numai că, așa cum sună și titlul articolului de azi, circulă zvonul precum că mîine, la ședința de constituire a consiliului local, programată pentru ora 14, nu se va întruni cvorumul! Ca atare, Instituția Prefectului va trebui să reprogrameze ședința...

Dacă va fi așa, oare de cîte ori se va repeta scenariul? Nu mă întreb care este miza, răspunsuri sînt multe și... mai deloc edificatoare. Cel mai probabil, este vorba despre un incendiu național în timpul căruia o venerabilă doamnă la senectute își aranjează coafura...

Ultima oră

Domnul Claudiu Ștefănescu publică o fotografie pe pagina sa Facebook.

Cum spuneam și în comentariu, mușchi arătați după meci!
Dacă demersul servește o cauză nobilă, așteptăm rezultatele! Mă tem, însă, că opțiunile de vot ale oneștenilor nu se vor schimba de la o zi la alta, și nu prin agitate mișcări, recompuneri, ruperi și reînnodări de alianțe politice. 
Ieri, liberalii tunau și fulgerau împotriva PSRO, azi se aliază întru boicot! Un nou serviciu indirect adus statu quo-ului!

Pe surse...

Cu peste două săptămîni în urmă, publicam pe facebook un set de... inecuații sub titlul „Ecuația zilei”:

8 + 4 + 2 > 6 + 1

Desigur, nu putem exclude nici varianta

8 + 6 + 2 > 4 + 1 !

După cum, din aproape în aproape (iar istoria recentă a „coagulărilor” conjuncturale o demonstrează), nici

8 + 6 + 4 + 2 > 1 nu este imposibilă!

În acest ultim caz, trecerea dintr-un membru în celălalt este la fel de neimportantă ca și prezența în ecuație!

Din păcate, acesta nu e un pamflet!

Unii comentatori au oferit și alte variante, una dintre ele, cu șanse mari de realizare... Numai că, așa cum sună și titlul articolului de azi, circulă zvonul precum că mîine, la ședința de constituire a consiliului local, programată pentru ora 14, nu se va întruni cvorumul! Ca atare, Instituția Prefectului va trebui să reprogrameze ședința...

Dacă va fi așa, oare de cîte ori se va repeta scenariul? Nu mă întreb care este miza, răspunsuri sînt multe și... mai deloc edificatoare. Cel mai probabil, este vorba despre un incendiu național în timpul căruia o venerabilă doamnă la senectute își aranjează coafura...

Pronostic confirmat

...cu trei excepții, încadrabile într-o marjă de eroare onorabilă!

Sintetizînd, am considerat că lupta va fi mai strînsă. 

De ce nu a fost așa?! Multe răspunsuri posibile! 

În primul rînd, brambureala care a dominat politica liberalilor în ultimii ani nu avea cum să rămînă neamendată. Improvizațiile la nivel înalt, alianțele păguboase ba cu unii apoi cu alții au făcut ca misiunea propriilor candidați să fie extrem de dificilă. Ceea ce s-a întîmplat la București s-a repercutat în teritoriu. 

Liberalii oneșteni care, după propriile lor declarații, se pregătesc acum de opoziție, ar face bine să-și amintească ziua de 12 mai! E doar un exemplu!

Pronostic

Campania electorală a ajuns la final. Mari surprize e greu de închipuit să se producă. Sondajele „oficiale” care circulă sînt contradictorii, fiecare dînd un alt cîștigător. Ceva în comun tot au: circa 50% dintre cei chestionați declară că duminică, 5 iunie, nu vor participa la vot! Iată un „bazin” electoral plin de surprize. Dacă, să zicem, doar 20% s-ar răzgîndi și și-ar depune opțiunea în urne?! Ce s-ar alege de sondaje?!

Iată, mai jos, un pronostic subiectiv. Nu este realizat în urma unui sondaj și nici nu exprimă opțiunea subsemnatului. Nimeni nu știe cu cine voi vota eu, nici măcar dintre cei foarte apropiați mie. Pur și simplu, nici eu nu-s convins, azi, unde voi pune ștampila duminică! Dacă acum patru ani am știut clar ce doresc, acum lucrurile stau cu totul altfel! De votat, voi vota!

Tabelul de mai jos este rezultatul observațiilor mele „din teren”, al unei analize personale și, repet, subiective. Cei care mă cunosc bine știu ce părere am eu despre forțele politice angajate în lupta electorală. Sentimentul dominator este dezamăgirea. Dar, indiferent de ceea ce cred sau doresc eu, duminică oneștenii vor vota. Iată cum cred eu că vor alege ei:

Scrisoare deschisă

            Doamnelor și domnilor consilieri,

          Mă adresez domniilor voastre în nume personal, chiar dacă cele ce urmează privesc învățământul oneștean și, mai concret, generația de absolvenți 2016.

             Am citit proiectul de Hotărâre publicat pe situl Primăriei Onești și constat că, sub incidența articolului 4, cad activitățile de final de liceu pe care le desfășurăm de multă vreme în această perioadă a anului.

          Din anul 2013, „Marșul absolvenților, o frumoasă și emoționantă festivitate care aduce lacrimi de bucurie în ochii tuturor oneștenilor spectatori, a fost organizat în parteneriat cu Consiliul Local și Primăria Onești. Acțiuni de același tip au avut loc și în anii anteriori, dar nu au beneficiat de organizarea unitară conferită de acest parteneriat. Tot începând cu 2013, luna mai a însemnat, pentru elevii din Onești, și „Gala Învățământului Oneștean”, festivitate în cadrul căreia au fost premiați elevii olimpici cu rezultate de top.

            Aceste festivități riscă, acum, să fie amânate după alegerile din 5 iunie sub pretextul interpretării acestor gesturi frumoase drept „mită electorală”. Dacă „Gala Învățământului Oneștean” poate fi amânată fără perturbarea calendarului festivităților, „Marșul Absolvenților”, însă, nu se poate muta după alegeri din simplul fapt că elevii claselor a XII-a iau vacanță în ziua de vineri, 3 iunie! După alegeri, ei se vor afla în perioada pregătirii intensive a bacalaureatului, a-i chema la orice manifestare festivă în acea perioadă înseamnă dezinteres față de… interesele lor!

            Câteva argumente în sprijinul amendării acestui articol:

            1) Timp de trei ani (2013 – 2015), Consiliul Local a aprobat desfășurarea acestor festivități fără să le considere mită electorală. Acum, în an electoral, ceea ce a fost moral în anii anteriori devine imoral?!

           2) Elevii și profesorii au fost premiați cu diferite sume de bani din bugetul comunității locale, nu din fondurile private ale cutărui politician!

            3) Atitudinea consilierilor semnatari ai proiectului de hotărâre față de respectarea legilor este lăudabilă. Stimați consilieri, vegheați la respectarea legilor existente, sesizați instituțiile responsabile asupra încălcării legilor electorale, discutați între domniile voastre despre diferitele încălcări mai mult sau mai puțin subtile ale legilor, DAR NU LUAȚI MĂSURI CU IZ DE RĂFUIALĂ PE SPATELE ADOLESCENȚILOR! Pe 5 iunie, mulți dintre ei vor vota pentru prima dată în viața lor! Nu le oferiți un motiv în plus să vă întoarcă spatele în ziua alegerilor!

            4) Doamnelor și domnilor consilieri, joi, 2 iunie 2016, veniți cu toții în fața Primăriei Onești și întâmpinați-i pe frumoșii noștri liceeni! Aplaudați-i, felicitați-i, urați-le drum bun în viață și, mai ales, zâmbiți-le! Nu oferiți bani, dacă prin aceasta credeți că i-ați putea cumpăra, pe ei și pe profesorii lor, dar nu le luați bucuria pe care noi, educatorii, ne străduim să le-o oferim cu ajutorul dumneavoastră!

            Cu speranță,

          Gabriel Fornica-Livada

Profesor la Colegiul Național „Dimitrie Cantemir”

10 Mai

       150 de ani de la intrarea Europei în România...

       Métaphore oblige, nu era, pe atunci, România, erau Principatele Unite.

       10 Mai, sărbătoare națională, potrivit legii 103 din 2015. În orașul meu nu am văzut nici un steag înălțat... Nu a răsunat Imnul Regal decît în spații restrînse, nici un „oficial” nu și-a amintit că, acum 150 de ani, intra în ceea ce avea, mai tîrziu, să se numească România, un tînăr de 27 de ani care reprezenta garanția că Europa ne dorește alături. 

       Dacă azi, în plină campanie electorală, politicienii noștri pot vorbi liber despre drepturi, libertăți, despre ființa națională, despre credință, continuitate și multe altele, este pentru că, la 10 Mai 1866, Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen, cel care avea să fie primul rege al României, Carol I, depunea jurămîntul de credință față de noua lui patrie, plinind legămîntul elitelor politice românești de a aduce domn străin pe tronul Principatelor.

       Dacă România de azi este un stat unitar, independent, modern, aceasta nu se datorează invadatorilor sovietici care au întrerupt cursul firesc al istoriei, instaurînd comunismul, ci Casei Regale de România care, chiar și în cele mai negre perioade al istoriei noastre, a slujit Țara cu credință, inteligență, onoare!

       Regii noștri, cu creșterile și scăderile lor, au fost români. Carol I a devenit ortodox, la fel nepotul său, Ferdinand, ceilalți s-au născut în limba română și în credința strămoșească! Au pus mai presus de legăturile lor de sînge germane interesul Țării și al Poporului cărora le-au jurat credință. 

       În orașul meu, nu flutură drapelul Țării, străzile nu palpită de forfota bucuriei de a fi, văzduhul nu vibrează în acordurile Imnului Regal...

   Mihai I de România (singurul nume oficial al Suveranului nostru) ne este încă, prin Grația Divină, contemporan!

   La mulți ani, Sire!

Imnul Regal

Despre sondaj(e)

Cîțiva cititori mi-au transmis - direct sau pe ocolite - nemulțumirea lor față de faptul că acest sondaj (ca și precedentul, din pre-campanie) ar „manipula”. Iată de ce fac unele precizări de ordin semantic (sensul cuvintelor, pentru cei mai puțin obișnuiți cu terminologia lingvistică) și sociologic.

1) Ceea ce citiți în acest moment este un text publicat pe un blog personal. El nu reprezintă nici o instituție, fie ea de stat sau privată. Singurul răspunzător pentru cele afirmate aici este... subsemnatul.

2) Exprimarea unei opinii nu înseamnă manipulare. Manipularea presupune influențarea opiniei sau a acțiunii unui individ fără ca el să fie conștient de această influențare. Or, din moment ce aici se exprimă explicit idei și opinii, se relatează fapte, nu poate fi vorba despre manipulare. 

3) Un sondaj de opinie nu poate manipula, el poate, cel mult, influența opinia de vot a cuiva în contextul în care cel care-l citește își vede candidatul preferat poziționat prea jos în clasament și atunci se decidă să-i facă publicitate. Această posibilă influențare este „pe față”, deci nu se numește manipulare! Este, de fapt, scopul oricărui sondaj de opinie: acela de a informa societatea asupra unei stări de fapt, la un moment dat. Ce face fiecare cititor cu informația depinde strict de o serie de factori subiectivi: educație, mediu, cultură, caracter, temperament etc.

4) Metodologic, sondajul alăturat se deosebește de sondajele efectuate de instituții și firme specializate. În primul rînd, eșantionul de „intervievați” nu este ales de autorul sondajului ci este unul dinamic, auto-propus: fiecare cititor al blogului votează în sondaj numai dacă vrea! În al doilea rînd, ca o consecință logică, componența socio-profesională, demografică și culturală a grupului chestionat este determinată de cea a cititorilor acestui blog. Nu intru în detalii tehnice, dar, în cazul unui sondaj „profesionist”, se stabilește un „pas”, un soi de algoritm conform căruia se aleg cei care vor fi chestionați. În cazul sondajului de pe această pagină, nu se poate stabili un profil al respondentului.

5) „Valabilitatea” sondajului de față este dată de numărul votanților. Cu cît acesta este mai mare, cu atît este mai reprezentativ clasamentul. Aici, o precizare importantă: sondajele realizate la nivel național anunță un eșantion de 1000 - 1200 de respondenți. La nivelul fiecărui județ asta ar însemna între 25 și 30 de persoane chestionate! Acum aruncați un ochi în dreapta acestui text, cîți cititori ai blogului au votat în sondajul propus de mine?! La ora la care scriu acest text au votat deja 217 persoane! Chiar dacă cîrcotașii vor spune că unii au votat de mai multe ori, le răspund: nu se poate vota decît o singură dată de la unul și același computer, și utilizînd unul și același navigator internet (browser). Deci chiar dacă am reduce la un sfert numărul respondenților, tot ne-am situa lejer deasupra mediei naționale din sondajele „oficiale”.

Așadar, stimați cititori, votați sincer, cinstit, cu optimism. Mințind, ne furăm singuri căciula!

Al dumneavoastră neobosit optimist,

Începe campania electorală

...și, odată cu ea, un nou sondaj!

Este normal să avem opinii diferite. Este firesc să le exprimăm liber. Este civilizat să o facem cu decență, într-o limbă românească îngrijită, corectă.

Este frumos să ne respectăm unii pe alții, oricare ne-ar fi opiniile politice.

Este legal și moral să criticăm. Să atragem atenția asupra unor greșeli, defecte, rele obiceiuri. Este ilegal și imoral să acuzăm fără dovezi. 

A spune că X este urît, rău, prost-crescut, gras - înseamnă critică. Pamflet. Ironie. Batjocură. Moral sau nu - discutabil. Dar este legal! 

A spune că X fură, înșeală, deturnează fonduri, face trafic de influență, ia mită... înseamnă acuzație! În lipsa dovezilor, acuzația se numește calomnie. Și se pedepsește chiar și cu închisoare!

Prin urmare, dragi cititori, democrația presupune, între altele, alegere! Alegem oameni, idei, destine. Alegem să fim societate sau turmă. E dreptul nostru. 

Să ni-l exercităm, deci!

Pre-electorale

        Oneștii au trecut printr-o perioadă de frămîntări electorale. 

      Traversăm o scurtă acalmie... un soi de armistițiu plicticos după ce unul dintre principalii competitori s-a retras.

       Nu comentez acum circumstanțele acestei retrageri, sînt convins că fiecare cititor își are propriul adevăr, propria variantă „din surse sigure”! Acum cred că nici nu sînt foarte importante aceste împrejurări, oricum, nu pentru viitorul imediat.

       Două observații aș face: în primul rînd, nu încetez a mă minuna de capacitatea unora de a-și schimba rapid, circumstanțial și „supra-elastic” opiniile și, mai cu seamă, „atitudinile publice”. Și nu mă refer la politicieni, cu slalomurile lor „ideologice” m-am obișnuit de multă vreme, ci la simplii cetățeni care, pe stradă sau în spațiul virtual, iubesc azi ce-au detestat ieri și invers! 

       În al doilea rînd, candidații rămași în cursă (și mă refer mai ales la cei cu șanse reale de a fi aleși) par a fi oarecum dezamăgiți de lipsa challenger-ului. Parcă și-au pierdut brusc verva diatribei, pamfletul s-a ofilit și virulența argumentelor s-a domolit simțitor. O fi numai o aparență, vom vedea imediat ce începe oficial campania!

       A propos: după cum am scris și pe pagina mea Facebook, aștept ca, începînd cu ora zero a zilei de 6 mai, mesh-urile și banner-ele să dispară! Dacă nu va fi așa, atunci cei care vor încălca legea vor „binemerita” indiferența noastră! 

       Pînă atunci, eludarea legii electorale, care stipulează clar care și cît de mari sînt mijloacele de propagare a mesajului electoral, este la latitudinea moralității fiecărui candidat în parte. Ceea ce vedem atîrnat pe clădirile orașului nu este campanie electorală ci... „publicitate”! La fel și ceea ce citim în presă, în rețelele de socializare, în cutia poștală, pe garduri, stîlpi sau pe mașini! Mă rog... 

       Cei doisprezece competitori sînt aliniați la start. Pînă la începerea oficială a cursei mai sînt cîteva zile. Atunci voi afișa un nou sondaj de opinie care să ofere o imagine „la zi” a preferințelor oneștenilor. Evident, ale celor care citesc acest blog și care doresc să voteze. Unii dintre ei vor avea ocazia să învețe care este diferența dintre „opinie” și „manipulare”. Alții nu!...

       Urez succes tuturor candidaților!

Ce primar voi vota?! Mă întreabă unii și alții...

Ei bine, iată prima parte a portretului robot:

primarul care îmi va cîștiga încrederea va face exact ceea ce trebuie să facă un funcționar public ales: să ȘTIE ce să le pretindă funcționarilor din subordine astfel încît aceștia să-și facă treaba corect, eficient și LEGAL!

Degeaba mi se promit „investitori”, fie ei străini sau români, care să se bulucească pe drumurile de acces proaspăt asfaltate! Treaba primarului nu este să „creeze locuri de muncă”, asta e gargară electorală! Pe o piață a muncii liberă, locurile de muncă apar firesc la intersecția dintre cerere și ofertă. 

Șpagă pentru avize?! Yok locuri de muncă!

Funcționari publici cu experiență de CAP puși să gestioneze finanțele comunității?! Yok investitori!

Apă cu sughițuri, curent electric cu noduri, mitinguri cu osanale - dispar investitorii ca potîrnichile!

Doamnelor și domnilor candidați, promiteți-mi COMPETENȚĂ, CINSTE, TRANSPARENȚĂ DECIZIONALĂ și vă voi vota!

Reîncuscriri politice bazate pe iluzia că „de la ăia vin banii” - NU! Dacă doar la asta se rezumă „experiența politică”, atunci mai bine FĂRĂ!

Primarul ales de mine va avea prea puțină experiență politică! Dacă se poate, DELOC! 

Cei care au acumulat experiență politică în ultimii 10 - 15 ani îmi dau fiori! Mă sperie la fel cum o fac nătîngii care plîng după regimul comunist! Căci, dacă este cineva care poate face un rău incomensurabil, apăi acela e rrromânul care, supărat pe partidele de azi, visează la totalitarismul de ieri! Și vinovați de slobozirea acestui monstru retardat care se înmulțește mai ceva ca iepurii de cîmp este POLITICIANUL CU EXPERIENȚĂ care a reușit cea mai imbecilă sinucidere: aceea de a compromite valorile sănătoase ale democrației, liberalismului și ale credinței!

ACESTA NU ESTE UN PAMFLET!

(va urma...)

Știrea zilei!

Întrunite într-o ședință extraordinară, principalele forțe politice locale, în colaborare cu autoritățile locale și celelalte instituții de stat implicate în activitatea economică, socială, politică și culturală a orașului, au decis, prin consens general următoarele:

1) Nici o organizație politică nu va mai propune candidați compromiși. Nici în alegerile locale și nici în cele parlamentare de la toamnă.

2) Primăria municipiului Onești va organiza un stagiu de pregătire (training) animat de voluntari ai ONG-urilor locale, în cadrul căruia candidații desemnați vor fi antrenați în formularea de platforme politice libere de promisiuni fără acoperire.

3) Candidații vor urma cursuri finanțate prin Programul Operațional Sectorial de Dezvoltare a Resurselor Umane (POSDRU) la absolvirea cărora vor ști să utilizeze corect cratima, pronumele relative și, în general, vor ști să-și exprime în cuvinte puține, dar clare, ideile politice.

4) Autoritățile locale își iau angajamentul de a asigura tuturor locuitorilor orașului apa și energia electrică necesare elementarului proces de menținere a igienei individuale, astfel încît să se diminueze cît mai mult posibil riscul ca oneștenii să asiste la campanii electorale irespirabile!

5) Candidații la funcția de primar vor depune la secretariatul Primăriei Onești o declarație prin care-și iau angajamentul să nu accepte, sub nici o formă, tradiționalul comision oferit dezinteresat de către firmele cîștigătoare ale licitațiilor.

6) Candidații la Camera Deputaților și Senat vor semna o declarație prin care se angajează ca, pe întreaga perioadă a mandatului lor, să-și păstreze apartenența politică avută în momentul alegerilor!

7) Candidații la funcția de consilier local vor semna și ei o declarație prin care se vor angaja să voteze numai proiectele care sînt cu adevărat folositoare oneștenilor, indiferent cine le va propune sau din partea cărei formațiuni politice ar veni!

Toți cei prezenți au semnat această declarație comună într-o atmosferă cordială, cele mai remarcate reconcilieri „istorice” fiind cele dintre liderii PNL (între ei), liderii de ieri și de azi ai PSD, liderii de azi ai UNPR cu cei de ieri, fidelii de ieri ai ex-președintelui Băsescu cu inamicii de azi ai aceluiași (aici a fost mai simplu, fiind vorba, în general, de aceleași persoane), înalții funcționari ai primăriei cu foștii, actualii și viitorii primari!

S-a aplaudat îndelung, s-au scandat lozinci înălțătoare, au curs lacrimi de emoție, au scrîșnit cîțiva dinți potrivnici.

Cum?! Nu este posibil așa ceva la Onești? Ce spuneți acolo, în spate?! Mai tare, vă rog! Ah, este 1 aprilie?! Da, și ce-i cu asta?!! Nu putem visa?! Doar trăim într-o țară liberă!

Trăiască 1 aprilie, ziua tuturor posibilităților!

Din nou despre sondaj

     Am dorit să editez sondajul, să elimin două nume și să adaug altele două. Dar „șablonul” sitului nu-mi permite editarea unui sondaj aflat în curs de desfășurare. Va trebui, la un moment dat, să-l închid pe acesta și să creez un altul. Cred că cel mai bun moment va fi acela al începerii campaniei electorale. Atunci vom ști exact cine concurează pentru funcția de primar.

     În momentul de față, știm că nu toți cei incluși în sondajul alăturat vor candida. Din diverse motive... De asemenea, știm că orice sondaj este o aproximație. Cu atît mai mare cu cît numărul respondenților este mai mic. Prin urmare, prelungirea perioadei de „vot” virtual nu face decît să mărească precizia estimărilor. 

      Pe de altă parte, această simulare electorală nu are un singur obiectiv - aflarea intenției de vot a oneștenilor... Dacă, așa cum spuneam, procentele sînt discutabile, interpretabile, vădit „subiective”, dinamica vîrfurilor de manifestare a votanților este extrem de sugestivă. Cel puțin pentru autorul sondajului care, pe de o parte, și-a văzut confirmate unele bănuieli, pe de alta a obținut, indirect, multe informații noi. 

„În folosul comunității”

   Un fost ministru al comunicațiilor declară că, drept pedeapsă pentru a se fi lăsat mituit cu niscai milioane de euro, în dosarul Microsoft, este de acord să presteze muncă în folosul comunității. 

   Domnul Gabriel Sandu pare a ignora că, în aceeași țară în care domnia sa este demnitar, cîteva sute de mii de angajați al Ministerului Educației fac muncă în folosul comunității fără a beneficia de „atenții” cu șase zerouri, în euro! Asta în contextul în care, alături de alți truditori mărinimoși de același calibru intelectual și moral, ex-ministrul comunicativ a devalizat bugetul educației românești taman la capitolul arzător al informatizării! 

   Nu-i suficient că școlile nu au destui bani ca să-și reînnoiască „parcul” de calculatoare în ritmul cerut de realitățile tehnologice ale prezentului, mai trebuie ca o seamă de încălțați la prima generație să jefuiască banii „comunității”, așa puțini cum sînt ei, ca, mai apoi, smeriți și generoși, să-și ofere prețioasele servicii taman victimei tîlhărite!

   Și ce spăsit recunoaște el că a fost de acord cu finanțarea „la negru” a partidelor! Oare o fi singurul?! Te pomenești...

Sondaj

Alături, în dreapta, un sondaj anonim. Părerea dumneavoastră contează!

P 2016 - episodul 1

Prima zi a anului 2016 înseamnă, în ceea ce mă privește, un prim pas pe drumul unui nou proiect personal.

M-am decis să comunic și video astfel încît, începînd de azi, periodic, voi publica scurte clipuri în care voi aborda teme „la zi”. 

Primul episod este aici!

La mulți ani, dragi cititori și privitori!