Scrisoare deschisă

             Stimate domnule Dacian Cioloș

            Sînt unul dintre cei care consideră că anul guvernării Cioloș a fost unul bun, căci ne-a redat speranța că România poate fi administrată transparent, eficient, de oameni competenți și cinstiți!

            Chiar dacă nu sîntem majoritatea, sîntem, totuși, mulți cei ce gîndim și simțim așa! Nu vă scriu, însă, în numele lor, nu am acest mandat, sînt un anonim. Dar mă adresez dumneavoastră cu speranța că nu este totul pierdut, că România poate avea un prezent demn și un viitor mai bun. Prin urmare, vă rog:

            - nu repetați greșeala fondatorilor USR care au dorit „un partid în afara oricărei ideologii”!

            - nu vă fie teamă să vă asumați un rol politic! Nu cădeți în eroarea multor „voci ale societății civile” care condamnă otova politica, politicul și politicienii! Cu un curaj pe care vi-l cunoaștem, afirmați-vă dorința de a fi nucleul unei mișcări politice al cărei țel să fie cîștigarea puterii la viitoarele alegeri!

            - redefiniți fără echivoc natura Platformei România 100:  platformă civică sau partid politic? „Societatea civilă” este o formulă de natură să blocheze acțiunea decisă, politică! Atunci cînd o organizație își propune să administreze treburile publice, ea devine politică! Pentru că administrarea unui stat înseamnă... politică! Nu noi am inventat termenii, însă teama de a spune lucrurilor pe nume duce la ineficiență, la dezbinare, la pierderea speranței. Avem exemplul proaspăt al unui fondator de partid care-și abandonează creația!

            - conturați și faceți public, în viitorul cît mai apropiat, traseul politic pe care-l veți urma! Numele dumneavoastră a fost asociat, în ultimul an, fie cu Partidul Național Liberal, fie cu USR. Recent, un fost ministru al cabinetului dumneavoastră, actualmente lider al acestei formațiuni, a avansat ideea fuziunii cu Platforma România 100. Indiferent care va fi decizia dumneavoastră, ea trebuie să se sprijine pe cele cîteva constante care v-au definit profilul public: viziunea politică de tip liberal, promovarea competenței, a corectitudinii și transparenței actului politic.

            Toate acestea trebuie și pot să devină realitate cu condiția ca Dacian Cioloș să fie liderul formațiunii politice pe care o va gira!

            Vă urez succes!

            Gabriel Fornica-Livada

Se souvenir de l'avenir

   „Să ne reamintim viitorul” - o metaforă ce poate părea un simplu clișeu devine, cu cîteva zile înainte de Sărbătoarea Paștilor, un îndemn la adîncă cugetare asupra rosturilor noastre pe acest pămînt: grija pentru viitorul lumii, pentru tinerii care ne urmează și care preiau frîiele societății de mîine.

   Să ne reamintim în fiecare clipă că tot zbuciumul nostru de azi își are rostul în construirea zilei de mîine.

   Acesta este, pe scurt, mesajul pe care proiectul „Se souvenir de l'avenir”, finanțat de Uniunea Europeană, încearcă să-l transmită. Cetățeni originari din 21 de orașe europene, de 16 naționalități, vorbind 14 limbi, interacționează, își însușesc proiectul european și contribuie la viitorul acestuia.

   În zilele de 9 și 10 aprilie 2017, 54 tineri cu vîrste cuprinse între 16 și 83 de ani, veniți din Franța, Bulgaria, Italia, Germania și Slovenia, s-au alăturat celor 15 parteneri români și au pus bazele unui parteneriat care se va desfășura pe o perioadă de doi ani. 
   Domnul Michel Hetroy, primarul orașului Châtillon-sur-Indre, doamna Veneta Vazharska, reprezentanta primăriei din Haskovo și doamna Florence Cipriani, reprezentanta primăriei din Solferino au participat la întîlnirea oficială cu primarulu Municipiului Onești, domnul Nicolae Gnatiuc, din ziua de luni, 10 aprilie. Sala Consiliului Local din Onești a fost neîncăpătoare, s-au schimbat mesaje de angajament și simboluri citadine într-o atmosferă de optimism european autentic.
   La Biblioteca Municipală „Radu Rosetti”, conferința cu tema „Euroscepticismul - cauze și mijloace pentru a-l combate” a prilejuit unui public tînăr și interesat un spumos schimb de idei și mărturii personale. Din partea română, s-au remarcat intervențiile Mariei Boghiu, absolventă a University College London, Master în Computer Engineering al Kellogg College din Oxford, cu o experiență de patru ani la Microsoft în Dublin și Seattle, Anastasia Roncea, elevă a Colegiului Național „Dimitrie Cantemir”, cu o experiență de nouă ani în Italia și Delia-Ioana Gavriliu, olimpică națională la limba franceză, cîștigătoare a Prix de la Francophonie 2016, și ea, ca și precedentele, elevă a Colegiului Național „Dimitrie Cantemir” din Onești. Colegiul Național „Grigore Moisil” din Onești a fost strălucit reprezentat de Rareș-Cosmin Niculescu, elev în clasa a XI-a A, a cărui mărturie de vechi participant în proiect a confirmat, o dată în plus, că viitorul Europei este în mîini bune.
   Nu aș putea încheia fără a menționa contribuția capitală a inițiatoarei și coordonatoarei proiectului, neobosita și fermecătoarea doamnă Geneviève Hetroy, cea care, în pofida inerentelor obstacole de tot felul, reușește să ne surprindă cu suita de victorii pe care o dorim nesfîrșită!
   Las fotografiile să spună în continuare povestea acestei frumoase întîlniri:

O poveste cu tîlc

      De fiecare dată cînd mergeam să facem cumpărături la supermagazinul Cutare, întîlneam, în parcare, un băiat de vreo 10 ani care ne cerea un bănuț. Se oferea să ne ducă, dacă voiam, căruțul... Uneori ne cerea de mîncare. Noi, soția și cu mine, îi lăsam căruțul, uneori îi cumpăram cîte ceva din magazin, odată țin minte că l-am întrebat pe el ce ar vrea și ne-a spus: „Cîrnați” - și i-am luat...

      Cu timpul, am intrat în vorbă, l-am întrebat cum îl cheamă, unde stă, dacă merge la școală... Avea și o soră care, uneori, îl însoțea. Erau mai mulți copii acasă. Familie nevoiașă...

   Într-o bună zi, cînd ne pregăteam să plecăm din parcare, numai ce-l vedem pe băiat certîndu-se cu un bărbat ceva mai în vîrstă, sosit și el în căutarea unui bănuț în parcarea supermagazinului. Chiar în momentul în care bărbatul „concurent” dădea să recupereze fisa de 50 de bani din căruțul pe care-l primise de la un client, l-am văzut puștiul nostru croindu-i vreo două bărbatului... Am deschis geamul, l-am apostrofat, copilul a ripostat îngăimînd ceva despre „dreptul” lui... În concluzie, am decis, și eu și soția, să nu-i mai dăm bani sau căruțul micului agresor.

    De fiecare dată cînd reveneam la magazin și-l vedeam, băiatul de 10 ani își încerca norocul cu noi, însă răspunsul nostru era ferm: „Nu, ai bătut un om care nu ți-a făcut nimic!”

      Pînă azi... Eram singur la cumpărături, chiar mi-aș fi dorit să găsesc pe cineva care să-mi ia căruțul. Apare copilul și mă întreabă dacă i-l dau. Nu-l mai văzusem de cîteva luni... I-am spus să aștepte. „Vă ajut?” mă întreabă el. Îi răspund că nu, termin de golit căruțul și-i spun băiatului să-l ia. În timp ce mă urcam la volan, îl aud: „Bogdaproste!” Cum nu i-am răspuns, preocupat fiind eu să mă instalez fără să sfărîm scaunul, el repetă mulțumirea. Îi spun „Cu plăcere, să fii sănătos!” iar el, înainte ca eu să închid portiera, îmi spune: „Eu sînt ăla care l-am bătut pe omul acela, vă rog să mă scuzați!” I-am spus că știu, l-am sfătuit să nu mai faca așa ceva niciodată și am plecat, lăsîndu-l să-și recupereze moneda...

      Dragi cititori, unii veți spune, poate, că atitudinea micului cerșetor nu a fost decît o acțiune de „marketing”, o manevră de PR la sfatul alor săi care, „șmecheri” fiind, l-au învățat cum să obțină, prin „vicleșug”, simpatia, iertarea „clienților”. Foarte posibil să fie așa. Dar, și accentuez asupra acestei conjuncții, el a învățat ceva. Cum, de la cine, pentru ce... altă poveste. DAR A ÎNVĂȚAT! A EVOLUAT! Mi-ar plăcea să constat și în spațiul public, administrativ, politic, aceeași disponibilitate de a învăța să-ți ceri scuze după ce ai greșit. Fie și numai din rațiuni de „marketing”! Pînă la toată urma, ce altceva este politețea?! Cîți dintre noi stăm să verificăm valoarea de adevăr a uzualei și tocitei urări „Să aveți o zi bună!”?!