Și-uite-așa, zile și săptămîni de exaltare, de bucurii împărtășite cu necunoscuți de pretutindeni, cu oameni frumoși care sînt în stare să-ți ridice moralul convingîndu-te că viața e frumoasă și umanitatea superbă, se duc subit pe apa Sîmbetei când afli că un cutare sondaj proclamă că românii îl consideră pe Ceaușescu drept cel mai bun președinte al țării! Un patriotic „hai siktir” mi se prelinge super eufemistic printre buzele țuguiate-ntr-un fluierat a pagubă mega-mioritic: da, dom'le, știam că avem mai mulți proști la mia de locuitori decât cărți citite-n minte, dar nu credeam că instituții de sondare a opiniei publice și medii de informare se întrec în a propaga jenantul adevăr! Ei, uite, o să cred! O să cred cu tărie că toată vorbăria despre firea a bună a poporului român e o imbecilitate egalată numai de ștaiful cu scîrț de import al boilor care cică fac media și sociologie de două parale! Și voi fi din ce în ce mai convins că, dacă acest popor va fi avînd ceva bun în el, apăi musai că i-a fost adus din alte zări, de către alte fibre spirituale, în alte vine cu alt sînge! Amin!
