21 august 2015

Un an înainte de alegeri

   Au trecut trei ani și mai bine de la alegerile locale. Aproape trei de la cele parlamentare. Punctez cîteva idei-bilanț și, poate, unele pronosticuri.
   Primăvara 2012 găsea un PDL debusolat (a și pierdut guvernarea, ajutat de propriii parlamentari care au cedat tentațiilor venite din partea PSD), sondajele de opinie locale îl dădeau drept favorit pe primarul în funcție, imediat, pe locul al doilea, venind din urmă un tînăr om de afaceri. În fața cifrelor din sondaje, PDL local a renunțat la prezentarea unei candidaturi proprii și l-a sprijinit pe cel care avea cele mai mari șanse de a-l detrona pe longevivul primar en titre. Mișcarea s-a dovedit bună, scorul final, în turul doi, nemailăsînd nici un dubiu!
   Sprijinul din primăvară s-a întors în favoarea candidatului ex-PDL la Camera Deputaților care, ajutat și de aritmetica redistribuirii, a reușit să mai prindă un post de parlamentar.
   Ce s-a ales de ceilalți candidați la fotoliul de primar? Ce era și „firesc” să se întîmple: au migrat pe la diverse partide, au intrat în hora alianțelor făcute și desfăcute și, asemenea parlamentarilor locului, au căutat să-și asigure o oarecare continuitate în zona „de sus” a politicii.
   Unde ne aflăm azi?
   După trei ani de mandat nou în primărie, caracterizați prin evidente realizări în plan social, urbanistic și cultural, justiția și-a spus cuvîntul și a dus la suspendarea primarului cel nou. Bucuria unora, dezamăgirea altora care ar fi dorit fie reîntoarcerea la statu quo anterior lui 2012, fie înlocuirea cu unul sau altul dintre eternii pretendenți...
   Prin abile mișcări și repoziționări, administrația locală își vede de treabă în ritmuri variate în care sincopa și contrapunctul par a fi „marca fabricii”: alături de tineri cu chef și putere de muncă încă mai „zac” dinozauri care conduc rable cu o singură pedală, cea de frînă. Pe de o parte se pun la cale și se realizează proiecte îndrăznețe, pe de alta, mirosul de funcționărime stătută încă plutește prin prea multe birouri ocupate de eternii clienți...
   Ce fac partidele oneștene cu un an înaintea alegerilor? Nimic notabil. PNL, în vădită criză de identitate, se ocupă în continuare cu dărîmarea imaginii recent suspendatului primar, susurînd aceleași refrenuri legate de uite bacul nu e bacul, coagulat în jurul a două tabere care se luptă surd, de ani de zile, fără a putea oferi măcar un nume rezonant care să reprezinte partidul în viitoarele alegeri. Dezertarea din PNL în favoarea PSD, jenantă, atît pentru unii cît și pentru ceilalți, este un fapt la ordinea zilei.
   PSD se laudă cu „meritele” guvernării Ponta. Nu contează că șeful partidului are zilele numărate în fruntea guvernului, filiala locală este în continue reamenajări structurale și se confruntă cu aceeași lipsă de nume reprezentative. Ca și colegii lor liberali, social-democrații agită cam aceleași figuri în preajma alegerilor, fără să conștientizeze o realitate: oneștenii s-au cam săturat de aceleași nume inerte ale politicii locale.
   UNPR, în Onești, are vreo două nume. În rest, migranți care așteaptă un ordin de încorporare ca să se suie într-un alt tren, către o altă destinație. 
   Anul electoral 2016 îi va găsi pe oneșteni în fața eternei dileme: pe cine mai alegem și de ce? „Dacă iar alegem un parlamentar liberal care mai apoi să ajungă, succesiv, democrat, independent, mișcător, unionist etc., la ce bun să mai mergem la vot?!” - își spun tot mai mulți concetățeni iritați de neseriozitatea celor în care-și pun nădejdea!
   Dar, pînă la toamna parlamentară 2016, Oneștii au de ales un primar. Cine va reuși, în iunie 2016, să se așeze în fotoliul de la etajul I? Unii mizează pe revenirea proaspăt suspendatului primar, ceea ce, judecînd după cele făcute în trei ani de mandat, nu ar fi o idee rea, dar va fi, oare, posibil? Efectele suspendării din acest an nu vor lucra și la anul?! Alții vor oameni noi, dar care ar fi aceștia? Dacă este vorba despre candidații din 2012, ne abținem! După migrări și afilieri repetate, ei oferă o imagine cel puțin îndoielnică. Asemănătoare, din păcate, cu cea a mai tuturor politicienilor locali care se ocupă cu orice, numai cu ceea ce trebuie nu! 
   Să fim optimiști? De ce nu, în fond, orașul nostru este un miracol etern, nu are industrie dar are comerț, nu are locuri de muncă dar are mașini...