O săptămînă altfel?

   În orașul care, vorba unora, moare încet, săptămîna care tocmai s-a încheiat a fost marcată, printre altele, de două evenimente: spectacolul cu piesa „Frații Karamazov” după F. M. Dostoievski și lansarea Tango Social Club Onești.  
   Ambele, evenimente culturale, cu abordări diferite ale aceluiași fenomen: sufletul uman. Dacă incursiunile romancierului rus în adîncurile eului turmentat de pasiuni scot la iveală mai multe întrebări decît răspunsuri, dacă rezolvarea conflictelor sinelui nu este întotdeauna cea nădăjduită, tangoul argentinian alege o abordare diferită a acestora: le aduce la suprafață, în văzul lumii, le destructurează elegant pentru a le recompune într-o cheie eliberată de tensiuni tenebroase care păstrează doar fiorul incertitudinii ritmat cuaternar...   
   Oneștii au găzduit, cu pasiune, două „supape” eliberatoare.

   P.S. Reamintesc cititorilor de dată mai recentă ai acestui blog: grafia cu „î” este o opțiune conștientă și argumentată a autorului!

Ce nu va fi înțeles ministerul

   În urma haoticelor simulări ale evaluării naționale și bacalaureatului, Ministerul Educației Naționale se pare că nu va fi înțeles nimic.

  Nici că statisticile pe care le publică sunt întocmite aiurea-n tramvai, nici că planurile remediale la care visează sunt apă de ploaie.

   Nu va fi înțeles că Gauss nu a făcut decît să descopere o curbă a evoluției unor fenomene și nici că, oricîte planuri va întocmi, oricîte ore suplimentare îi va obliga pe profesori să presteze în mod gratuit (în toate sensurile posibile ale termenului!), oricîte hei-rup-uri inepte va debita, această curbă se va încăpățîna să arate la fel: puțini la vîrf, puțini (sau ceva mai mulți...) la coadă, majoritatea pe la mijloc. Nici prea-prea, nici foarte-foarte cum ar fi zis emblematicul clasic al neamului românesc (nu Eminescu, stimați idolatri, ci mult mai românul Caragiale!).

   Ministerul nu va fi înțeles nici că educația națională este, în însăși fibra intimă a termenului, o utopie. Visul lui Jules Ferry e pe cale să dea în coșmar. Într-o societate în care informația nu mai este apanajul unor „dascăli” colportori de lecții învățate cu zece, douăzeci, treizeci de ani în urmă, ministerul nostru se încăpățînează să creadă că mai multe ore de „carte” ar putea ridica firavele procente de „promovabilitate”. 

   Funcționari timizi sau incompetenți (sau și una și alta) propovăduiesc în pilde înghițite pe nemestecate „învățătura” neputinței transmisă de sus în jos spre neabătută transpunere în practică de către supuși aidoma lor.

   Nici măcar asta nu va fi înțeles ministerul: că practica amenințărilor de sus în jos, năravul arătării cu degetul către vinovații de serviciu (aici trebuie să-i dau dreptate: victimele cooperante încă majoritare își merită soarta!) sunt din ce în ce mai ridicole și, evident, ineficiente. 

   Nu va fi înțeles nici că, perpetuînd o endemică inadecvare a ceea ce se plămădește în școli la trebuințele reale ale societății contemporane, nu face decît să-i împingă pe cei mai buni dintre tinerii noștri să-și caute împlinirea sub alte orizonturi unde mințile lor frumoase pot produce pentru un mai zdravăn pumn de arginți! 

   Cum spuneam, ministerul nu va fi înțeles nimic din nimicnicia pe care o propagă fudul. Păi cum altfel?!

Simulări

   Pornisem a scrie un articol despre starea simulărilor naționale. Cînd văd cîtă tevatură se face pe seama unor condamnări din lumea fotbalului, mă întreb sincer pe cine mai interesează învățămîntul românesc...

   Prin urmare, doar cîteva fapte și, poate, unele comentarii sau întrebări.

   1. Ministrul ordonă simulare națională la clasele a VII-a, a XI-a și a XII-a. 

   2. Cohorte de profesori muncesc gratis, din timpul liber, la corectat sute de teze pe cap de voluntar!

   3. Ministrul promite, în textul ordinului, o procedură ce va fi comunicată ulterior. Nu există, încă, așa ceva! Unii spun că ar fi „confidențială”! Umor negru sau prostie?!

   4) Funcționari / activiști ai învățămîntului se întrec în a face presiuni ridicol-demente asupra voluntarilor din comisiile de examene pentru a transmite, cu mult înainte de termen, situația tezelor (vorbesc acum despre simularea evaluării la clasa a VIII-a, simularea bacalaureatului nu s-a încheiat încă), perpetuînd o inexplicabilă atitudine de anelide la care, în fapt, nu-i obligă nici un act normativ. Se tîrăsc din proprie inițiativă, de frica pierderii unor funcții obținute pe șest...

   5) Pe net circulă, „viral”, un text al unei domnișoare eleve care-i lasă muți (vorba vine, blogurile se întrec în a-i aduce laude!) pe comentatorii de toate soiurile și orientările. Un text foarte bine scris, e drept, dar care iese din „norma” impusă de vreo 15 ani încoace în mediile scolastice românești în care se propagă un limbaj de lemn de o goliciune înfricoșătoare, justificat, chipurile, prin necesitatea „atingerii” sacro-sanctelor „concepte operaționale” pe care, îndrăznesc a spune, majoritatea corectorilor nu le digeră nici ei pînă la capăt! Ai spune că țelul suprem al unor decidenți ai educației naționale este crearea și reproducerea cetățeanului înzestrat cu memorie mecanică, lipsit de discernămînt, neiubitor de libertate, molatec stătător în banca lui cea mucedă de cărări bătute și „șabloane” lustruite. 

   6. La baza „piramidei” mai există voci care comentează indisciplinat... Cu cît se urcă spre vîrf, apetitul critic se rarefiază invers proporțional cu frica despre care scriam ceva mai sus! 

   7. Justiția funcționează teribil cînd vine vorba despre fotbal. Dar drepturile salariale cîștigate în instanță de către profesori nu se acordă, încălcîndu-se, a „ena” oară, legea. Învățămîntul românesc nu a primit niciodată cele 6 procente din PIB prevăzute de lege. Dar se reduc orele la disciplinele cu predare intensivă, se reduc orele de cursuri opționale...