21 martie 2012

Colportarea ca act de cultură


Dimineţile noastre incep cu veştile sosite în căsuţa poştală electronică. Mai întotdeauna, veşti sumbre. Ştiri. Informaţii de culise. Bombe. Alarme. Avertismente. Petiţii. Umor. Morală – morale – moraluri. Previziuni. Tot sumbre! Iată cîteva exemple, într-o ordine pur întîmplătoare:
-       planeta se încălzeşte!
-       ni se fură aurul (acela pe care şi aşa nu-l exploatăm, că nu avem cu ce, dar, deh, e al nostru, chiar aşa virtual şi ascuns în străfunduri...)!
-       poporul român e primul în toate; fără el, lumea ar fi arătat jalnic! N-ar fi existat!
-       mîncarea ne omoară!
-       lipsa acesteia îi omoară pe alţii (da, dar în timp ce noi murim de prea multă mîncare plină de e-uri cancerigene, ăilalţi mor de inaniţie, dar ecologic!
-       citate celebre: de la Einstein la Che Guevara, trecînd prin Marx, Mao, Zelea Codreanu, Iorga, Ţuţea, Cioran, Churchill, Stan şi Bran, Tom şi Jerry, şi, as a must, Dan Puric! Nici o celebritate nu este iertată. Toate, adunate într-un cor la unison, ne moralizează din toate poziţiile.
-       bogaţii fură!
-       săracii îşi fac dreptate furînd şi ei!
-       crizele ni se succed mai des şi mai ritmic decît binomul chenzină – lichidare! (Inclusiv cele de nervi)
-       nu ne va mai ajunge apa! Se va scurge toată, inexorabil, în gaura de ozon prin care ne vor intra ultravioletele!
-       toată lumea ne vrea răul: francmasonii, evreii, arabii, catolicii, protestanţii, americanii, ruşii, ungurii, chinezii, iluminaţii, întunecaţii, Patapievici, Pleşu, UE. Sîntem ameninţaţi din toate părţile!
            Ce zile frumoase ne aşteaptă după citirea unor asemenea veşti! Şi, ca să fim siguri că ne merge bine şi nu ne paşte vreun ghinion, musai să transmitem preţioasele informaţii tuturor contactelor din agenda noastră electronică. Să fie cu toţii avertizaţi. Puşi la curent. Să împărtăşim cu toţii solida cultură a colportării. Că deh, am uitat să amintesc vestea veştilor: „nu se mai citesc cărţi, dom’le! Tineretul ăsta stă numai pe internet!”...

11 martie 2012

Memento

Dragi concetățeni,

Cîteva vești bune:
   - libertatea de expresie nu a fost abolită!
   - comunismul a căzut de peste două decenii!
   - a-ți susține cu voce tare, în public, opiniile nu este un act de curaj ci unul ce ține de normalitate, bun simț, demnitate!
   - cei ce ocupă funcții publice nu sînt conducătorii ci reprezentanții noștri! Garanții suveranității noastre! Administratorii bunurilor noastre comune, atîtea cîte au mai rămas. Printre ele: educația, sănătatea publică, siguranța statului, cultura...
   - a le atrage atenția cînd ei greșesc nu înseamnă a dărîma idoli ci a manifesta atitudine civică!
   - a le cere socoteală atunci cînd aceștia își însușesc banul public nu este un moft, ci o obligație morală prin care noi, cetățenii conștienți ai statului, ne manifestăm ca ființe vertebrate și, de preferat, bipede!

   Am fost atenționat în repetate rînduri ca nu am nici o șansă dacă vreau să candidez ca independent la un loc în Parlamentul țării. Foarte probabil să fie așa. Cred că șansele mele sînt direct proporționale cu numărul celor care nu au uitat că, în ciuda năzuințelor unor mărunți dictatori, fie ei locali sau naționali, cetățenii români au dreptul la opinie, la demnitate, la respectul legii. Încă!