- Ducesa de Cambridge a născut. În fața maternității, londonezi care așteptau anunțul oficial. Empatie, atașament față de un personaj aristocratic aflat într-o ipostază comună... Peste un mileniu de tradiție monarhică... Din toate cîte puțin și altele...
- În Vama Veche lumea se distrează conform tradiției... Mai mult sau mai puțin(i)... Cîți vor mai fi rămas dintre cei care se întîlneau aici cu trei, patru decenii înainte?!
- Cluburile de pe litoral sînt pline. Televiziunile (ei, da, e sîmbătă și prînzul familial se ia în aceeași cameră cu televizorul!) ne înfățișează o lume dornică de distracție. Dans la bară, „muzică” la zi, „băuturi fine”... Curat distracție, coane Fănică, ar fi zis un personaj - cîndva celebru!
- Primarul Ieșilor s-a întors acasă. Obosit, promite declarații abia luni. Politicieni de toate neamurile (mă rog, un adjectiv-numitor comun s-ar găsi) se grăbesc să dea cîte o raită pe la DNA. Vorba unui banc adaptat: „Știi care e culmea snobismului?! - Să ai dosar la DNA anul acesta, că la anul va avea toată lumea!”
- Doamna Elena Udrea a ajuns la un penitenciar de lungă respirație fără a fi fost condamnată. Se simte torturată psihic. Ceva dreptate va fi avînd. Dar cei rămași (încă) în libertate? Acolo să vezi tortură! Așteptarea extragerii lozurilor necîștigătoare poate fi mai cumplită decît un card de penitenciar nealimentat!
- Domnul Gabriel Oprea declară că sprijină guvernul Ponta. Dar „și pe președintele nostru, Klaus Iohannis”! Acuzat că este un partid de generali, a spus „da, pentru că nu am fost înfrînți niciodată!” Iată un model de echidistanță politică și de rectitudine de trestie! Dacă tot se chinuiesc unii să scape de UDMR, acuzată că, indiferent de guvernare, a fost mereu în cărți, barem să se pună ceva în loc. Tot patru litere, tot cu U începe, tot cu România-n coadă...
- Unii cîrtesc împotriva lalelelor din Onești. Era mai bine fără? Poate ceva morcovi să se fi plantat?! Dacă se asfaltează o stradă, voci super-civice se întreabă „de ce nu ai'laltă?!”, dacă se organizează manifestări culturale cu rezonanță națională sau internațională, aceleași voci se indignează contra „cheltuirii banului public pe prostii în timp ce orașul nu are aia sau alta!”...
E mai, încălzirea globală se tot amînă, centralele de apartament nu au intrat încă în vacanță, vine vara (cică va cădea într-o joi!), sîntem optimiști de felul nostru. Ce mai!...
2 comentarii:
Pentru mai e bună.
Cluburile din Mamaia s-au simțit cam stinghere în acest weekend inaugural fără Mazăre al nostrum. Probabil că și televiziunile.
Am o întrebare. E moral ca un profesor de litere să scrie fără â din a și sînt în loc de sunt?
La noi în mediul academic de la malul mării un candidat la funcția de rector a fost considerat de mulțime(a) de colegi inapt pt. o astfel de funcție pt. că nu va fi capabil să redacteze documentele publice în "limba română oficială".
Da, e simpatică întrebarea! Scrierea cu „î” și nu cu „â” nu ține de moralitate ci de lingvistică. Și, dacă vrei, de logica simplă a codurilor: unui element din mulțimea sunetelor îi corespunde un element din mulțimea semnelor grafice. La Academie, în 1990, singurii lingviști care erau acolo, s-au opus revenirii la „â”, dar erau doar 2!
Chestiunea e mai lungă... Am mai scris despre asta, au scris, înaintea mea, persoane mult mai autorizate decît mine. Primul meu articol pe tema asta a apărut în revista „Flacăra”, în 1986, ca un soi re replică la un articol al lui Adrian Păuneascu. El făcuse din „â” un „soldat al latinității noastre”, ceea ce mi s-a părut o simpatică aiureală! M-am documentat, am scris, s-a publicat! Dar după ce a fost el mătrășit de la conducerea revistei!
Oricum, și azi, ca și în trecut, mulți scriitori, oameni de cultură, scriu și publică folosindu-l doar pe „î”.
Trimiteți un comentariu