În pagina Pluralia găsiți o amplă prezentare a scriitoarei Elena Buică. Cine crede că românii de peste mări și țări își uită limba și rădăcinile, găsește aici un frumos contraexemplu care nu este excepția!

   Românii de dincolo sînt necesara contrapondere a deziluziei noastre, a celor de aici: dragostea lor pentru pământul care i-a zămislit compensează scepticismul care ne invadează sufletele, optimismul lor vine să aline întrucîtva deznădejdea pe care ne-o fac cadou cei pe care i-am investit cu speranțe, iată, deșarte. Chiar dacă uneori nu putem rezona empatic cu frații noștri de departe - pe care-i consierăm mai norocoși decît noi sub unele aspecte - ne bucurăm să îi citim și să-i știm, totuși, aproape!
   Îi rog pe prietenii mei care trăiesc în lumea largă să-mi scrie... Ce vor, simt, văd de acolo, de unde se află, în legătură cu țara care a fost, și poate mai este încă, și a lor. 

   Doru Gînscă, plecat la începutul anilor '90 în Canada, îmi scrie: 
  

Frumos scris… Da, ne doare sufletul că am plecat, dar mai mult decât orice, ne doare pentru ce auzim că se întâmplă acum la voi.