07 mai 2011

Capriciile lui Paganini. 

Stradivarius-ul lui Ion Voicu sub degetele magnifice ale lui Alexandru Tomescu.

O seară în care flageolet-urile, pizzicato-urile şi arpegiile nebun-tandre ne-au răscolit diafragme, ne-au trimis în ne-aici, venind de ne-unde…

Mulţumesc Bibliotecii “Radu Rosetti”, Primăriei Oneşti şi tuturor celor ce au făcut posibilă această întîlnire!

P.S. O scurtă și incompletă istorie a capriciului 24:


http://www.youtube.com/watch?v=vPcnGrie__M
http://www.youtube.com/watch?v=e3Feo6ZR21c&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=XPM2LIStXPE&feature=related

7 comentarii:

Roxana spunea...

...pacat, mare pacat ca la un eveniment de o asa valoare sala s-a umplut "pe baza de invitatii"...cu un plublic in cea mai mare parte lipsit de orice urma de cultura muzicala, veniti doar din snobism, cu un public care din plictiseala si mai ales din dorinta de a "scapa" cat mai repede a aplaudat in timpul " capriciilor"...drept urmare nici Alexandru Tomescu nu a vrut sa faca "bis" ( bravo lui! - cei din sala chiar nu meritau)...organizatorii m-au dezamagit cumplit! Oricine trebuie sa aiba dreptul SA CUMPERE BILET! Asa e normal intr-un oras...normal!Altfel concertul a fost deosebit o idee absolut geniala pusa in scena de MAESTRUL ALEXANDRU TOMESCU! Felicitari acestuia din urma!

Gabriel spunea...

Da, aveți multă dreptate... A plăti pentru un act de cultură este normal și util unei adevărate selecții a publicului. Plătesc și vin la concert doar cei ce-și doresc mult acest lucru. Numai că Biblioteca oneșteană a creat deja precedentul concertelor sponsorizate și oferite cadou unui public la a cărui formare, trebuie să recunoaștem, contribuie eficient, nu numai prin carte, ci și prin stagiunile de concerte gratuite. De aceea o felicit!
Pe de altă parte, am auzit aplaudîndu-se aiurea și în săli de concert de tradiție, oamenii greșesc, apoi învață... Eu sînt optimist...
Mă bucură mult comentariul dumneavoastră, semn că, uneori, sînt citit!
Cu recunoștință,

Gabriel Fornica-Livada

Rhadoux spunea...

Sa avem pardon! Una este un concert sustinut de studenti de Conservator promitatori, care intr-adevar contribuie la formarea unei culturi muzicale in orasul petrochimiei romanesti (sic!) si cu totul altceva este un concert de tinuta, parte dintr-un turneu national. Ori socotiti ca taman cei care au primit invitatii (pe ce criteriu, Doamne? De ce tacit? De ce pe sub mana, ca ouale la cozile de pe vremuri?...) aveau musai nevoie de culturalizare?

Gabriel Fornica-Livada spunea...

Posibil răspuns...

Iată-mă, volens-nolens, apărător al bibliotecii: această instituţie nu poate, din cîte ştiu, vinde bilete la nici un fel de manifestare fie ea culturală sau de alt soi. Nu are dreptul din punct de vedere legal. Dacă în aula bibliotecii s-au organizat spectacole cu intrarea plătită, aceasta s-a petrecut sub egida unor asociaţii care au distribuit invitaţii contra unor sume de bani menite să servească unor scopuri caritabile. Deci NU biblioteca a perceput bani. După cum NU a perceput nici chirie pentru sală, aşa cum se întîmplă, de exemplu, la Casa de Cultură.
Concertul de aseară nu a făcut nici el excepţie de la regulă: nu s-au perceput bani de la public. Au existat, pe semne, sponsori. În alte oraşe, la concertul domnului Alexandru Tomescu se intră cu bilete al căror preţ variază între 30 şi 50 de lei. Ca, de pildă, în această seară la Focşani, dar acolo concertul va avea loc la Ateneu, o instituţie care are dreptul să pună bilete în vînzare.
Cum s-au distribuit invitaţiile în Oneşti? Nici tacit, nici pe sub mînă: unele instituţii (şcolile, de exemplu) au primit un număr fix de invitaţii. Să zicem cîte patru. Şi acum, o întrebare, fie ea şi retorică: ce să fi făcut un director de şcoală? Cuprins subit de un altruism extraterestru să fi cedat invitaţiile unor colegi, iar el / ea să nu fi mers la concert? Să le fi distribuit prin tragere la sorţi? Sau să fi întocmit o fişă de punctaj astfel încît să primească invitaţie numai dascălii merituoşi?! Dincolo de glumă, eu recunosc, fără a-mi pune cenuşă în cap, că NU aş fi putut ajunge aseară la concert dacă soţia mea nu era directoare de şcoală. Dacă eu am meritat sau nu să „profit” de funcţia ei, asta este o discuţie pe care o las pe seama altora! Nu sînt suficient de ipocrit încît să pretind că-mi pare rău că am beneficiat de o atare împrejurare, nici nu mă încearcă vreun sentiment de vinovăţie! Dacă este să regret ceva, este că mulţi prieteni şi colegi de-ai mei nu au avut loc să se bucure împreună cu mine.

Rhadoux spunea...

M-am facut gresit inteles, din pacate. Nu institutia Bibliotecii o incriminam. Nicidecum. Mi-e mult prea drag sa merg acolo. Si da, stiu ca si Biblioteca este subordonata si ca organizarea nu i-a apartinut in totalitate.
Iar de distribuirea invitatiilor la scoli, sa zicem cate patru, am aflat abia cu trei ore inainte de spectacol. De ce ar fi fost altruismul numaidecat "extraterestru"?

Gabriel Fornica-Livada spunea...

Aceasta e o întrebare la care nu am răspuns! Și "teamă" mi-e că nici nu voi avea vreodată! Poate că și directorii sînt melomani! E doar o ipoteză de lucru! :))

gabriela spunea...

http://www.youtube.com/watch?v=EzjkBwZtxp4&feature=fvwrel