Candidez

            DECLARAȚIE DE INTENȚIE

            După mai mulți ani de „tatonări” cu propria-mi conștiință, m-am decis să candidez pentru un loc în Parlamentul României.

             Argument

            În ultimele două decenii, după o scurtă perioadă de optimism polarizat, timp în care partidele politice s-au născut și s-au dezvoltat cu suișurile și coborîșurile cunoscute, clasa politică a intrat, mai cu seamă după anul 2000, într-un vîrtej dement și sinucigaș al corupției, al goanei după bani și putere, într-un total dezinteres față de popor, față de statul român pe care este chemată să-l apere și administreze!

            O democrație modernă (singurul sistem, chiar dacă imperfect, dar perfectibil, care poate garanta libera dezvoltare a individului și care-l poate apăra de tiranie, dictatură, hoție) se sprijină pe partide. Pluralismul sau, altfel numit, pluripartitismul este garanția că niciodată, un singur individ sau o singură forță politică nu vor putea pune mîna pe putere pentru a guverna după bunul plac.

            Un partid politic se sprijină pe doi piloni: ideologia și personalitatea.

            Ideologia este acel set de valori, atitudini, concepții, strategii pe care le adoptă și în care cred membrii partidului. Pornind de la acestea, odată ajuns la guvernare, partidul respectiv trebuie să pună în practică ceea ce a propovăduit în timpul cît a fost în opoziție și, apoi, în campania electorală.

            Personalitatea este cea care coagulează, în jurul ei, oameni dispuși să acționeze în aceeași direcție, pentru atingerea acelorași scopuri. Istoria lumii nu face decît să confirme aceste aserțiuni. Nume precum Brătianu, Maniu, Mihalache, Coposu au creat și au conferit credibilitate unor partide care, cu inerente greșeli sau ezitări, au clădit România modernă.

            Unde sîntem azi? Personalitățile care se perindă de la un partid la altul par a avea un singur scop: distrugerea sistematică, furioasă, a propriilor partide. Numitorul comun al imensei majorități a liderilor politici români este banul: fie că-l au și-l vor înmulțit, fie că nu-l prea au dar îl vînează cu disperare, banul este unicul vector care propulsează un membru de partid într-o funcție reprezentativă. Ai bani, poți ajunge consilier, primar, deputat, senator. Nu ai, atunci tot ce poți obține este un loc codaș pe listele partidului, o dată la patru ani.

            Ani de zile am stat „pe margine”, observînd ce se petrece în țară, și, de fiecare dată cînd îmi trecea prin gînd să mă angajez, îmi spuneam că nu am experiența necesară, că sunt alții mai buni, mai pricepuți, cu mai multe posibilități… Mi-a trecut această proastă „modestie”! Uitîndu-mă în jur, luînd aminte la ceea ce și cum spun și fac politicienii noștri, în marea lor majoritate, am realizat că exact LIPSA DE EXPERIENȚĂ poate fi atuul meu politic!

            MĂ BUCUR CĂ NU AM EXPERIENȚĂ POLITICĂ! Doresc să candidez ca INDEPENDENT!

            Lansez un apel către toți cei care, asemenea mie, s-au săturat de politicienii de azi și care, printr-un efort propriu, doresc să ajute la primenirea clasei politice românești:

CANDIDAȚI CA INDEPENDENȚI! SĂ ÎNCERCĂM SĂ SPULBERĂM MITUL POTRIVIT CĂRUIA INDEPENDENȚII NU AU ȘANSE! MĂCAR PENTRU O PERIOADĂ, PARTIDELE POLITICE TREBUIE CONVINSE SĂ TREACĂ PRINTR-O SEVERĂ LUSTRAȚIE INTERNĂ!

(În zilele următoare voi publica scurte „declarații” lămuritoare.)