Călăi şi complici

Nu mai este mult şi începe un nou an şcolar. Dar nu unul ca oricare altul, ci primul an în care educatorii sînt chemaţi să fie complicii propriilor lor călăi! Cum altfel să-i numim pe guvernanţii care au călcat în picioare nu numai legi şi acte normative în vigoare, ci şi legea bunului simţ atunci cînd au tăiat un sfert din lefurile şi aşa anemice ale educatorilor? Cum altfel să-i numim pe aceştia din urmă dacă au consimţit, în masă, la mîrşăvia preşedintelui şi a partidului său de nevertebrate? Educatorii sînt complicii ticăloşilor: prin tăcerea lor fricoasă, prin lenea de a spune cu voce tare ceea ce gîndesc, prin indiferenţa suicidară.
Au fost anemice zvîcniri în iunie anul acesta. Elevii de a XII-a au dat o lecţie profesorilor lor : s-au solidarizat cu aceştia şi au refuzat să intre în bac. Cazuri izolate, veţi spune. Trei licee din judeţul Bacău. Aşa e. Dar, raportat la populaţia României, numărul celor ce au ieşit în stradă în decembrie 1989 nu era infim? Niciodată elitele nu au fost majoritare. Ar fi contra naturii să fie aşa. Morala acelor zile? Nici una! Uitarea!
Începe un nou an şcolar. Cu salarii reduse cu un sfert şi cu demnitatea redusă la zero! Exemplul, educatorii ar trebui să ştie acest lucru, este motorul educaţiei. Ce exemplu oferim noi, educatorii, tinerilor pe care îi supunem acţiunii noastre modelatoare ? Exemplul capetelor ce se pleacă, exemplul laşităţii, exemplul umilirii de bună voie în faţă călăilor şi a uneltelor lor naive sau ticăloase. Se putea evita măcar diminuarea indemnizaţiei de concediu. Era legal şi moral să primim întregi sumele pe care statul ni le datora pentru un an de muncă. Dar nu, victimele au devenit complicii călăilor şi au consimţit, de frică, din dragoste pentru funcţiile de doi lei, din inerţie, din laşitate, la diminuarea acestora. Nu era suficient ca ne aşteaptă luni sau poate ani întregi cu salarii mai mici, trebuia ca şi amărîta asta de vacanţă să ne fie ciuntită pentru că aşa vor imbecilii ticăloşi care ne guvernează! Şi măcar de le-ar folosi la ceva, dar toate aceste diminuări salariale plus mărirea cotei TVA, plus toate celelalte măsuri de austeritate, inclusiv mişeleasca concediere a femeilor de serviciu (de parcă ele, săracele, au dus ţara de rîpă, cu salariile lor neobrăzate de 500 de lei !) NU vor duce la nici o înzdrăvenire a bugetului de stat! E la mintea cocoşului: salarii mai mici înseamnă impozite mai mici, salarii mai mici plus TVA mărit, înseamnă putere de cumpărare diminuată la maximum, de unde şi consum drastic redus, deci şi impozite şi taxe drastic diminuate. Prin urmare, cum cresc încasările la bugetul statului? Simplu, nu cresc!
Da, însă pe 13 septembrie, educatori şi educaţi vom păşi spăsiţi pe culoarele şcolilor unde ne aşteaptă întîia lecţie a anului şcolar : lecţia supunerii vinovate, lecţia tăcerii interesate, lecţia fricii cu « ştaif » : « o facem de dragul copiilor noştri, noi sîntem interesaţi de viitorul elevilor noştri, noi ne sacrificăm pentru ca ei să beneficieze de augusta noastră educaţie »! Fariseism ieftin, prostie crasă, mişelie complice ! Atît şi nimic mai mult. Iar pentru Băsescu, un nou prilej de hăhăială demnă de un lobotomizat, un nou triumf al ticăloşiei asupra fricii. Ruşine? Cui să-i fie? Cine are organ pentru aşa ceva? Preşedintele? Parlamentarii? Miniştrii? Să fim serioşi! Tot nouă ne va fi ruşine! Dar nu vom avea curajul să o recunoaştem. Ne va fi ruşine în singurătatea nopţilor din ce în ce mai lungi, în ceaţa dimineţilor mohorîte, în oglinda încă limpede a ochilor elevilor noştri care ne vor zîmbi blînd-condescendent şi răscolitor de iertători: vă înţelegem, sînteţi bătrîni şi speriaţi. Dar aveţi o consolare, ne creaţi după chipul şi asemănarea voastră, aşa încît, peste 10 - 15 ani, vom fi de partea voastră: înţelepţi şi vajnici complici ai călăilor noştri!

Gabriel Fornica-Livada
19 august 2010