Le diable est dans les détails

A dat sau nu a dat un pumn, o palmă? Iată o întrebare care face audienţă şi înghite timpi de antenă. Este Băsescu violent sau nu? Există dovezi în acest sens? Cei care îl acuză sînt personaje de încredere sau simpli iubitori de publicitate ieftină? Iata cîteva întrebari de o stupidă inutilitate! În timp ce televiziunile se întrec în a despica firele şuviţei prezidenţiale în patru pentru a afla un adevar care, odată găsit, ar trebui sa tranşeze cestiunea arzatoare a ipoteticii bădăranii prezidenţiale, fondul problemei scapă controlului pedant al sofisticii mediatice: avem un preşedinte care, cu fiecare respiraţie, la fiece clipire galeş-şmecherească, la orice oră din zi sau din noapte, emană mediocritate, proastă creştere şi rea-voinţă! Nu este nevoie de nici o demonstraţie, ne aflăm în plin teritoriu al axiomei: înconjurat de yesmeni şi de mediocri servili, preşedintele oferă imaginea unui ins care, nemaiavînd ce pierde, joacă pe cartea disperării: cacialmaua de obor! Nu conduce, joacă. Nu guvernează, ci aruncă vorbe. Nu rezolvă, ci trage sfori! Estimp, fauna înconjurătoare taie şi spînzură în disperare. Spectrul finalului de mandat îi bîntuie pe toţi acoliţii marinerului care-şi ştiu conştiinţa încărcată. Pedeapsa nemaialegerii e cea mai puţin gravă: dacă vor fi daţi pe mîna justiţiei odată ieşiţi de sub pulpana imunităţii? Dacă alegătorii îi vor primi cu pietre şi sudalme odată întorşi într-un teritoriu în care s-au simţit, vreme de cîţiva ani, adulaţi ori măcar stimaţi? Dacă istoria îşi va da drumul pe ei, aşa cum merită laşii, ciocoii şi imbecilii?
Tare mi-e teamă, însă, că aceste întrebări nu ne vizitează decît pe noi, cei de pe margine, cei ce, incurabili naivi, mai nădăjduim în triumful binelui şi al adevărului. Şi, poate, pe unii politicieni a căror bună credinţă este dublată de o abisală naivitate şi care, prin forţa lucrurilor, se află, deşi la putere, într-o ineficientă şi derizorie minoritate. Pe oamenii preşedintelui, vorba unui amic, îi doare la bască. Cum care bască? Singurul obiect mai de preţ ce le acoperă zîmbetul tîmp!

Gabriel Fornica-Livada