P + 2 (seria continuă)

   Modestia, mai ales atunci cînd este manifestă, nu-i decît un orgoliu laș. Nu este modest cel ce spune că este. Parafrazînd o zicere celebră, modestia este în ochii privitorului. Ești perceput ca modest, dacă ești, nu te afirmi ca atare.

   Acestea fiind zise, nu sînt și nici nu am fost modest. Nici n-aș putea susține altceva, mi-aș contrazice aserțiunile de mai sus. Ba mai mult, privind în jur, dar mai cu seamă spre micul ecran, simt cum mă încearcă un tot mai puternic și confortabil simțămînt de mîndrie: dom'le, pare a-mi spune sentimentul cu pricina, fii liniștit, mai proști ca ăștia nu se află!

   Cum altfel să-i numesc pe cei ce se joacă de-a uite mita, nu e mita, de-a austeritatea hrănită cu prime și indemnizații care mai de care mai legale și morale?! Dar cireașa de pe tort, magna cum laude a imbecilității instituționalizate, cretinitatea în stare pură, nealterată de fir de bun simț nici de farîmă de inteligență, nu poate fi aflată altundeva decît în deșănțatele osanale văzute și auzite la congresul portocalei maniace!

   Cînd mă gîndesc că un celebru cuplu de ridicați în slăvi ne-a însîngerat un Crăciun cu numai 21 de ani în urmă, învinuit atunci, între altele, tocmai de a fi permis și pretins un dement cult al personalității, simt cum un fior rece îmi urcă pe șira spinării: se apropie un nou Crăciun... Poate că pînă atunci pleacă singuri și scapă!...

   Dumnezeu să ne ierte pe toți!

   P.S. În subsolul paginii, un nou sondaj vă așteaptă votul! Iar în Pluralia, un nou text al doamnei Elena Buică!