O alegorie de sofisme imbecile, de n-ar fi de-a dreptul criminale: Manifestul partidului comunist de Karl Marx.

   Dacă are cineva vreun dubiu, la adresa de mai jos se poate citi textul cu pricina:
   http://www.marxists.org/romana/m-e/1848/manifest/index.htm

   Iată o simplă mostră de sofism în care imbecilitatea pură se sublimează pestilențial în ticăloșie:
  
    "Burghezul vede în soţia lui o simplă unealtă de producţie. El aude că uneltele de producţie urmează să fie exploatate în comun şi nu poate, fireşte, decît să-şi închipuie că soarta comunizării va lovi şi pe femei.
El nici nu bănuieşte că este vorba tocmai de a desfiinţa această poziţie a femeii de simplă unealtă de producţie.
De altfel, nimic nu este mai ridicol decît indignarea ultramorală a burghezilor noştri în faţa pretinsei comunizări oficiale a femeii de către comunişti. Comuniştii nu au nevoie să introducă comunizarea femeii; ea a existat aproape întotdeauna." (Karl Marx, Manifestul partidului comunist, 1848)


   Dacă nu mi se va face greață, voi mai spicui din celebrul text de tristă amintire. [Oare?!]