Cîmp semantic = ansamblul sensurilor unui cuvînt. Sens propriu sau denotativ, sensuri figurate sau conotative (conotaţii), sens referenţial. Prin urmare, cîmpul semantic se defineşte la nivelul unui cuvînt anume, nu la nivelul unui text. Ca să luăm un exemplu oarecare, nu se poate vorbi despre cîmpul semantic al creaţiei ci numai despre cîmpul semantic al cuvîntului creaţie. Pentru a-l afla, ar trebui stabilit despre ce... creaţie vorbim: acţiune sau rezultat? Cea mai simplă modalitate ar fi consultarea unui dicţionar bun. Sensurile unui cuvînt sînt redate ordonat, de la propriu la figurat, prin scurte definiţii ilustrate, unde este posibil, cu sinonime. Acolo aflăm cîmpul semantic al unui cuvînt.
La nivel textual, putem fi interesaţi de cîmpul lexical. Acesta se defineşte ca un ansamblu de cuvinte înscrise într-o arie tematică, într-un domeniu noţional. Cîmpul lexical nu este fix, nu este dat o dată pentru totdeauna. Putem vorbi despre cîmpul lexical al creaţiei într-un text dat. Aici ar intra toate acele cuvinte care se înscriu în acest domeniu tematic. Nu se poate vorbi, in abstracto, de cîmp lexical, ci numai la nivelul unui text dat. Spre exemplu, pat, ramuri, flamuri, sicriu (bogat), marginea mării etc. pot alcătui cîmpul lexical al morţii în Mai am un singur dor. Constatăm că aceste cuvinte nu sînt nici sinonime şi nici nu posedă, toate, ansambluri de sensuri care să ne ducă cu gîndul la moarte (excepţia din seria enumerată este sicriul). Celelalte cuvinte se află în acest cîmp lexical numai în poemul amintit. În alte contexte, flamurile pot sugera viaţa, iară nu moartea. La fel şi patul, dacă e să ne gîndim că el este, de multe ori, martorul şi suportul actului... creaţiei! Iar despre mare, ce să mai vorbim, după unii este însuşi mediul primordial al vieţii, prin urmare, numai voinţa unui autor de text poate stabili includerea unui cuvînt anume într-un cîmp lexical sau altul. Şi, aş adăuga, nevoinţa unui cititor nevinovat pus la cazne de către alţi semeni nu neapărat la fel!
Familia lexicală este formată din toate cuvintele care pleacă de la o rădăcină comună, de la un cuvînt de bază (etimon). Compunere, derivare, schimbare a categoriei gramaticale, iată cîteva procedee care ne permit să plecăm de la soluţie (de pildă) ca să ajungem la insolvabilitate, trecînd prin disoluţie, a dizolva, rezoluţie, a rezolva, solvent, solvabil etc...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu