Proiect de lectură

   „De ce ar fi mai puţin adevărat ceea ce se petrece în mintea noastră decât ceea ce se petrece în lumea materială? Omul trăieşte pe două planuri în acelaşi timp: în realitate şi în imaginar, planuri distincte, dar între care există o permanentă circulaţie. Anumite figuri ale imaginarului: visuri, utopii, proiecte ideale, dovedesc o forţă extraordinară. Unele dintre ele însoţesc umanitatea de secole sau de milenii.” Un fragment din Introducere la volumul Tinereţe fără bătrâneţe. Imaginarul longevităţii din Antichitate până azi de Lucian Boia. Cititorilor acestui blog nu le este necunoscut numele istoricului român. Eu însumi le vorbesc elevilor mei despre Lucian Boia amintind, între altele, de discursul său elegant şi detaşat – mărci ale unei genuine inteligenţe creatoare – despre istorie, istoriografie şi, mai cu seamă, despre rolul fascinant al imaginarului în abordarea şi explicarea fenomenului istoric.

   Azi mi-a căzut în mînă o carte pe care nu o citisem, cea din care am extras rîndurile de mai sus. Îmi propun să o citesc şi, în măsura în care sînt eu citit acum, să o supun discuţiei partenerilor mei de dialog: asumaţi, afirmaţi, bănuiţi sau doar ipotetici. Cei care am mai citit Boia vom trăi bucuria regăsirii, a reînnoirii unui inefabil prieteşug închegat între noi, cititorii, şi autor. Cei care vor fi parcurs pentru prima dată un text de-al său ne vor împărtăşi – sau nu! – impresii de lectură. Aici sau aiurea, după cum le va fi vrerea.

   Închei cu o sumară bibliografie Lucian Boia, spre delectarea celor cu pasul lecturii mai sprinţar, mai curios, mai tandru-lacom. Spor:

• Miturile comunismului românesc, Editura Universității din București, 1995, 1997; Nemira 1998

• Istorie și mit în conștiința românească, Humanitas, 1997, 2000, 2002

• Jocul cu trecutul: istoria între adevăr și ficțiune, Humanitas, 1998, 2002

• Două secole de mitologie națională, Humanitas, 1999, 2002, 2005

• România, țară de frontieră a Europei, Humanitas, 2002, 2005

• Omul și clima : teorii, scenarii, psihoze, traducere de Valentina Nicolaie, Humanitas, 2005.

Gabriel Fornica-Livada