Instituţii…

Deunăzi am fost la poliţie sa cer o adeverinţă că nu am cazier. Am obţinut-o pe loc. Funcţionarul de la ghişeu – foarte amabil, aş putea spune chiar vesel. Şi nu era tocmai liber, la coadă ne aflam vreo 5 persoane, şi mai veneau. Unde e mohorîta miliţie de altă dată?...

Aveam nevoie de un alt card. Cu cip, căci la unele magazine din Vest nu se acceptă decît aşa ceva (aviz amatorilor care vor sa plătească civilizat, cu cardul, în Uniunea Europeană), degeaba arătam eu carduri Visa ori Mastercard, care Silver, care Gold. Musai cu cip. Aşa că, mă prezint la Banca Transilvania să văd dacă nu pot primi şi eu un cip. Formalităţile de rigoare, totul merge şnur, scot cardul pe care voiam să-l înlocuiesc şi... uimire: urma să expire peste 2 zile. Frumoasa doamnă cu care discutam se ridică, se îndreaptă către un fişet, caută printre nişte plicuri şi scoate unul care-mi era adresat şi care conţinea noul meu card... cu cip! Şi eu, care trecusem întîmplător pe la bancă! 

Administraţia financiară: am de depus nişte acte pentru a reglementa o situaţie la societatea al cărei administrator sînt. Printre care şi adeverinţa de cazier judiciar obţinută în primul paragraf. Totul decurge foarte bine, numai că destinaţia înscrisă pe adeverinţă nu coincide scopului. Greşeala era a mea, eu spusesem la Poliţie că solicit adeverinţa pentru o societate comercială, în loc să spun că am nevoie de ea pentru a mă înscrie într-un anumit registru. Cu aerul că-şi cere scuze, deşi nu avea de ce, doamna îmi explică ce trebuie să fac. Deşi pare ciudat, nu contează că nu am cazier judiciar, important este să fie clar exprimat scopul pentru care eu... nu am cazier! D’ale legiuitorului!

Numitorul comun al primelor trei paragrafe: în statul nostru bîntuit de tot soiul de fantome, instituţiile pot funcţiona foarte bine. Şi chiar funcţionează! Mai ales la nivelul de jos. Cum se explică atunci incoerenţa de sus? Ce inefabilă şi aiuritoare transformare se petrece odată cu ascensiunea către straturile superioare ale ierarhiei funcţionăreşti? Cum este posibil ca la bază să existe mulţi oameni competenţi, amabili, frumoşi, empatici, iar sus...? 

Desigur, experienţele descrise sînt personale şi pot fi amendate sau chiar atacate cu contraexemple. Nu neg. Dar mi se pare că asistăm la o simptomatică solidaritate a celor de jos, favorizată de o clasă politică din ce în ce mai detestată şi mai despotică. O solidaritate care îmi aminteşte de cea pe care o trăiam în ultimele luni ale fostului regim! Poliţia este de multă vreme în stradă, noi ce-om fi aşteptînd?!