Douăzecișicinci de ani despart două zile de
21 decembrie… O dată importantă în istoria contemporană a României. 1989 –
începutul finalului comunismului românesc, mitingul sinucigaș convocat de
Ceaușescu în fața sediului CC al PCR – astăzi Piața Revoluției; 2014 –
începutul unui nou mandat la Cotroceni, cel al depozitarului noilor speranțe de
renaștere a României!
Acum un sfert de secol, președintele
de atunci se crampona idiot de menținerea unui sistem politic dictatorial,
încremenit într-un proiect falimentar, în ciuda vizibilelor mișcări de înnoire
care agitau apele în blocul comunist. Speriat de ceea ce se petrecea la
Timișoara unde oamenii nu mai strigau doar în favoarea unui pastor reformat ci
de-a dreptul împotriva regimului comunist și a lui Ceaușescu însuși, acesta din
urmă a chemat, disperat, muncitorii, crezînd că îi va putea asmuți împotriva
„huliganilor” de la Timișoara. Calcul greșit; un amestec încă misterios de
hazard, instigare subterană, comploturi sinergice ale unor forțe obscure cu
origini în însuși aparatul de partid și de stat, toate acestea pe fondul unei
crescînde nemulțumiri a maselor largi care nu mai suportau foamea și frigul
ultimilor 10 ani, a dat startul degringoladei finale. Ceea ce trebuia să fie o
manifestare a solidarității poporului față de conducătorii săi a degenerat
într-o sîngeroasă revoluție care va semăna din ce în ce mai mult cu o lovitură
de stat cosmetizată din sinistra nevoie de legitimitate! În noaptea de 21 spre
22 decembrie manifestanții adunați de Ceaușescu nu au mai plecat acasă. Mulți
au rămas pe străzile din jurul Comitetului Central, au ridicat baricade
(celebră a fost cea de la Intercontinental), au continuat să protesteze
împotriva regimului comunist. A doua zi, evenimentele aveau să se precipite…
Astăzi, 21 decembrie 2014, la
Palatul Cotroceni s-a instalat al cincilea președinte al României. Al patrulea
președinte după 1989. Al treilea președinte al opoziției anti-iliesciene, al
doilea președinte al României europene, primul președinte provenit din Partidul
Național Liberal.
Mă rog Domnului să nu ne
dezamăgească așa cum au făcut-o ceilalți doi!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu