Lăsare în voia Milostivirii

             Colegul nostru Marian este în grea suferință. Cred cu tărie în puterea gîndului bun. Neștiind și neputînd face altceva pentru el, în acest moment, transcriu mai jos o Rugăciune a Papei Ioan-Paul II, din 1985. Este, cred, cel mai frumos text pe care l-am citit vreodată!

            Doamne, sunt mai bine de șaizecișicinci de ani de cînd mi-ai făcut neprețuitul dar al vieții și, de la nașterea mea, Tu n-ai încetat a mă copleși cu bunătatea și iubirea Ta nesfîrșite.

            De-a lungul acestor ani s-au împletit mari bucurii, încercări, succese, eșecuri, probleme de sănătate, dolii, așa cum se întîmplă cu toată lumea.

            Prin milostivirea Ta și cu ajutorul Tău am putut învinge aceste obstacole și am izbutit să înaintez către Tine.

            Azi, mă simt îmbogățit de experiența mea și de alinarea că am fost obiectul iubirii Tale.

            Inima mea Îți cîntă recunoștința.

            Dar întîlnesc zi de zi în jurul meu oameni în vîrstă pe care Tu îi încerci puternic: aceștia sînt paralizați, handicapați, neputincioși și adesea nu mai au puterea de se ruga Ție, alții și-au pierdut uzul facultăților mentale și nu mai pot ajunge la Tine străbătînd lumea lor ireală. Îi văd pe aceștia și îmi spun: „Dacă aș fi eu în locul lor?”

            Și-atunci, Doamne, încă de astăzi, cînd mă bucur de deplinătatea facultăților mele motrice și mentale, Îți dăruiesc dinainte acceptarea Sfintei Tale voințe și, încă de pe acum, doresc ca, dacă mi s-ar întîmpla una sau alta dintre aceste încercări, ea să poată sluji slavei Tale și mîntuirii sufletelor. Încă de pe acum, de asemenea, Te rog să sprijini, cu mare mila Ta, pe cei care ar urma să aibă ingrata sarcină de a-mi veni în ajutor.

            Dacă, într-o bună, zi boala mi-ar năpădi creierul și mi-ar nimici luciditatea, Doamne, supunerea mea este de pe acum înaintea Ta și se va continua de-a pururi într-o tăcută adorare.

            Dacă, într-o bună zi, o stare de inconștiență prelungită va fi să mă doboare, doresc ca fiecare ceas pe care-l voi avea de trăit să fie un șir neîntrerupt de fapte de milostenie și ca ultima mea suflare să fie una de iubire. Sufletul meu, condus în acea clipă de mîna Mariei, se va înfățișa dinaintea Ta spre a-Ți cînta laude de-a pururi.

            Amin.