În dimineața acelei
zile, vocea gravă a crainicului TV anunța sinuciderea generalului Milea
(„trădătorul Milea”, după cum a fost catalogat de propaganda oficială),
instituirea stării de necesitate, interdicția de a se mai circula pe stradă în
grupuri mai mari de 2 – 3 persoane…
De la Radio Europa Liberă știam, în mare, ce se întîmplă în țară, dar nu
bănuiam nici pe departe că, în cîteva ore, avea să se spargă buba. Să
„explodeze mămăliga”, după o expresie care sugera ineluctabila resemnare
mioritică a neamului nostru, incapabil de revoltă, de opoziție deschisă față de
un agresor intern, perfid și care părea să se eternizeze la conducerea
statului!
Eram traducător la Combinatul Petrochimic Borzești. Auzeam
ceea ce transmitea programul 1 al Radiodifuziunii
române la difuzoarele instalate în birouri. Ne așteptam la ce era mai rău.
Nu știam să definim răul, dar nici nu aveam curajul interior de a nădăjdui în…
ceea ce avea să se întîmple la vremea prînzului.
La ora 12 și cîteva minute, după o
tăcere oarecare căreia nici nu-i dăduserăm atenție, în difuzorul din birou a
izbucnit vocea sacadată, gîfîită, parcă, speriat-entuziastă a actorului Ion
Caramitru (citez aproximativ, din memorie – deși aș putea găsi pe internet varianta
exactă!): „Fraților, am învins, dictatorul a fugit!” Aveam să aflăm puțin mai
tîrziu că-și luase zborul într-un elicopter chemat pe acoperișul Comitetului
Central al PCR, la ora 12 și 15!
Am înlemnit cu toții, nu ne venea să
credem, ne-am făcut cruce și, mai toată suflarea uzinei (sau, cel puțin noi,
cei ce nu lucram în secțiile de producție), am luat-o la picior spre case! Nu existau
telefoane mobile, eu nu aveam nici telefon fix acasă, deși făcusem cerere de 2
ani la Telefoane, deci nu știam ce
fac soția și cele două fete. Fiul meu era… la minus 4 săptămîni!
Tot drumul spre casă am cîntat Deșteaptă-te, române! Nu-mi păsa dacă mă
aude cineva! Cînd am ajuns, Gabi a mea mi-a povestit într-o suflare că
încercase să prindă ceva semnal la televizor (aveam o antenă proastă, pe bloc,
care tot cădea și rareori aveam semnal! De altfel, nici nu prea aveam la ce ne
uita, în cele 2 ore de emisiune pe zi cît catadicsea să ne acorde partidul!) și
că auzise și ea ce auzisem și eu. Mi-a povestit cum a căzut în genunchi și a
început să spună „Tatăl nostru”!... Raluca, speriată, o întrebase: ”Ce s-a
întîmplat, a plecat tata la război?!”…
…
A început lungul maraton al
Revoluției Române în direct, la TVR, devenită Televiziunea Română Liberă! Cei
care, cu numai două ceasuri în urmă, declamau textele impuse de propaganda
comunistă, acum își făceau mea culpa și se declarau trup și suflet alături de
revoluționari!
Timp de cîteva ore s-au perindat tot
felul de personaje în celebrul Studio 4 al TVR! Militari care declarau că
armata e de partea revoluției, un general de securitate care declara că nu
Securitatea este cea care trage, civili, actori, poetul Mircea Dinescu,
regizorul Sergiu Nicolaescu, fostul ideolog comunist, jurnalist, politolog (și
multe altele) Silviu Brucan și… către ora 17 sau, poate, puțin mai tîrziu, adus
de la Editura Tehnică unde fusese
„marginalizat” de Ceaușescu, Ion Iliescu, fost membru al CC al PCR, fost prim-secretar
al Comitetului Județean al PCR Iași (un soi de prefect combinat cu președinte
de CJ de azi - deci om puternic în
structurile de conducere ale partidului comunist!)…
Și a început… continuarea
diversiunii. Am mai scris despre 3 mari diversiuni sîngeroase ale acelor zile.
Au fost mult mai multe! Scenariul se repeta identic: o „entitate” revoluționară
chema o alta să o apere contra teroriștilor. Și uneia și celeilalte i se spunea
că ceilalți sunt… teroriști și… se decimau unii pe alții într-o sinistră baie
de sînge!
Fapte, cifre: în noaptea de 21 spre
22 decembrie 1989, cînd Ceaușescu era încă viu și la putere, au murit, în
București, cîteva zeci de români. Au fost arestați cîteva sute! Majoritatea
eliberați a doua zi sau în zilele următoare. Între 22 și 25 decembrie au murit
circa 1000 de români! Ceaușescu fugise, țara era condusă de cei 39 de membri ai
Comitetului FSN (dintre care, „ultimul pe listă, cu voia dumneavoastră, Ion
Iliescu”!), În fapt, conducea Ion Iliescu și cîteva nume grele ale armatei și
securității a căror prestație din acele zile stă încă sub semnul întrebării.
Ce a urmat,… se știe. Sau nu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu