A doua mare dezbinare

   Primele zile ale anului 1990 aduceau în România, pe lîngă suflul unei imense speranțe în mai bine, și adierea sinistră a unei dezbinări cum nu-i mai fusese demult dat să îndure poporului: românii s-au polarizat în două tabere, pro-Iliescu și anti-Iliescu. Primii erau votanții FSN, cei din urmă își împărțeau voturile între firavele dar bătăioasele partide de opoziție: PNL, PSDR, PNȚCD și multe altele...

   Verva fratricidă a acelor ani s-a mai domolit. În primul deceniu al mileniului trei, puteai sta de vorbă cu amicii cu păreri politice diferite de ale tale fără teama că la finalul discuției te vei fi despărțit cu supărare adîncă în suflet. Știam cu toții (mă rog...) că una e să ai opinii contrare, alta este să te iei la harță pentru asta.

   Ei bine, una dintre marile realizări ale politicii strict contemporane este aceea de a fi reușit a doua mare dezbinare românească! Nu este suficient că suntem pro- sau anti-Băsescu, o facem cu o angajare marcată de ură, invective și, evident, cu o din ce în ce mai marcată inapetență pentru argumentele bazate pe fapte cu adevărat relevante. Din ambele tabere țîșnesc acuze care de care mai fanteziste, mai viscerale, mai alăturea cu drumul. Nu spun că dreptatea este la mijloc, mi se pare un sofism ieftin, un clișeu cu nimic mai bun decît orice clișeu închistat în propria-i sterilitate. În lipsa unor instrumente precise care să măsoare valoarea de adevăr a unei acțiuni, a unei opinii, a unei ideologii, singurul în măsură să obiectiveze suma tuturor subiectivităților noastre este votul. Omenirea nu a putut inventa, în ciuda unor eforturi milenare susținute, o mai eficientă modalitate de a valida deciziile unei entități suverane: cu toate defectele, dezamăgirile dar și cu perfectibilitățile dorite, consultarea electorală rămîne singurul procedeu prin care putem spune că un drum sau altul este nu bun sau prost, ci legal și moral ales! Nu voi osteni s-o repet, pericolul cel mai mare vine de la încercarea de a compromite însăși ideea de vot, deci de democrație reprezentativă, adică de pluralism politic! NU partidele trebuie să dispară, ci acei membri ai lor care nu înțeleg nimic din ceea ce înseamnă partid, ideologie, disciplină de partid, politică, interes politic, interes național, bun simț, legalitate, respect! 

   Prin urmare, am alăturat un nou sondaj. De un lucru pot să vă asigur: indiferent de rezultatul acestuia, respectul meu față de opțiunea dumneavoastră este garantat de ceea ce înseamnă, în cazul meu, opțiunea pentru liberalismul autentic: respectul pluralității opiniilor exprimate liber și civilizat!