Ieri am postat pe pagina mea de Facebook următoarea aserțiune: „Adriean Videanu cheamă bucureștenii în Piața Revoluției! Să apere democrația! Culmea nesimțirii, a grotescului, a kitsch-ului!”
Printre comentariile prietenilor, unul mi-a reținut atenția. În esență, un tînăr absolvent al liceului nostru era de părere că nu ar trebui să se strige în stradă „Jos Băsescu!” ci „Jos partidele!” deoarece toate, fără excepție, au dezamăgit profund poporul Redau mai jos răspunsul meu:
Exact acesta este pericolul cel mai mare: să se strige „jos partidele”! Generațiile de după 1989 nu știu decât din povești ce înseamnă o societate fără partide sau cu partid unic: dictatură, teroare, imbecilizarea poporului, furt la scară națională! Acestea sunt, pe scurt, atributele unei societăți fără partide. Fie că este vorba de dictatură de extremă stângă (comunism) fie că este vorba despre dictatură de extremă dreaptă (fascism, nazism, legionarism etc.), aceste utopii sunt extrem de periculoase. De aceea spuneam undeva că cei care sunt acum în stradă pescuiesc în ape tulburi: a striga „jos partidele” este sinonim cu a invita la dictatură sau anarhie! Este EXACT ceea ce vor eternii nebuni cu aer de patrioți ai politicii românești din ultimii 20 de ani: Corneliu Vadim Tudor, Dan Diaconescu precum și alte mișcări de sorginte naționalistă! Nu spun că partidele actuale nu au dezamăgit extrem, dimpotrivă, am afirmat mereu acest lucru, dar, dacă vrem CU ADEVĂRAT binele acestei nații este MUSAI să ne informăm corect, să citim istorie (am scris istorie, nu manuale de istorie) și, cel mai bine, să privim cu atenție la această lume contemporană: unde se trăiește civilizat, unde există un progres cât de cât coerent, unde există libertate de opinie și dreptul la libera opțiune? În Coreea de Nord comunistă? În Cuba comunistă? În Iranul fundamentalist? China rezistă astăzi NUMAI pe plan economic, adică EXACT ÎN DOMENIUL ÎN CARE A ABANDONAT COMUNISMUL! China este un stat cu o politică totalitară, cu un singur partid, cel comunist, care domnește peste un popor înrobit. Dar în economie a adoptat pluralismul economic sau, mai clar spus, cel mai pur liberalism care aduce progres economic deci și bani: liberă concurență, capitaluri străine, proprietate privată, într-un cuvânt economie de piață! Iar noi să ne întoarcem la totalitarism? Ar fi CATASTROFAL! Deci NU „jos partidele” ci JOS CU TOȚI CEI CE NU RESPECTĂ LEGEA! Din TOATE partidele! Culmea este că EXISTĂ posibilitatea la îndemâna oricui de a face binele (vorbesc despre politicieni): RESPECTAREA LEGILOR! Atunci, cei ce fură, mint, batjocoresc instituțiile statului, indiferent de la ce partid ar proveni, ar cădea victimele justiției. Aici este cheia! Un simplu exemplu din istoria contemporană: Bill Clinton, aflat spre finalul primului său mandat prezidențial, a fost „eroul” unui scandal sexual de proporții. A fost dovedit sperjur, justiția americană și-a făcut meseria, el a trebuit să recunoască vinovăția dar, la alegerile următoare, având dreptul să candideze (în fapt greșeala lui nu era o infracțiune, era o problemă de morală), a fost reales președinte al Statelor Unite! De ce? Pentru americanul de rând, deși foarte puritan și sensibil la chestiuni de morală, a contat mai mult faptul că, sub președinția lui Clinton s-a trăit mai bine! Dar sunt multe de spus și spațiul este limitat! Poate voi relua pe blog...
... Ceea ce am și făcut. Aș adăuga o observație: nu numai că un personaj de tristă faimă cheamă poporul la meeting întru apărarea democrației, dar, culmea tupeului, voci chipurile neutre se fac auzite și exprimă temerea că demiterea lui Băsescu ar fi un act nedemocratic. Cum așa? Din moment ce însăși Constituția prevede această procedură, este perfect democratic să dorești demiterea unui președinte despre care consideri că nu mai este util în acest moment. Acuzația că actuala coaliție guvernamentală își dorește puterea cu orice preț este de un infantilism neegalat decît de ticăloșia cu care vine la pachet: adică ce, PDL nu-și dorește cu orice preț puterea? Băsescu nu și-a dorit cu orice preț puterea? Și nu și-o dorește încă? Este NORMAL ca un politician să-și dorească puterea, dacă n-ar face-o, ar fi o formă fără fond, un simulacru de politician, o făcătură. Ca să poată administra un stat, politicianul trebuie să fie la putere, este atît de evident, încît nici nu ar trebui să ne mai batem capul cu explicațiile. A, că există politicieni care concurează de dragul concursului, numai ca să poată ajuta pe alți politicieni să ajungă la putere, asta este o altă discuție. Nu avem decît să ne amintim trecutul extrem de apropiat al alegerilor locale din orașul nostru!
... Ceea ce am și făcut. Aș adăuga o observație: nu numai că un personaj de tristă faimă cheamă poporul la meeting întru apărarea democrației, dar, culmea tupeului, voci chipurile neutre se fac auzite și exprimă temerea că demiterea lui Băsescu ar fi un act nedemocratic. Cum așa? Din moment ce însăși Constituția prevede această procedură, este perfect democratic să dorești demiterea unui președinte despre care consideri că nu mai este util în acest moment. Acuzația că actuala coaliție guvernamentală își dorește puterea cu orice preț este de un infantilism neegalat decît de ticăloșia cu care vine la pachet: adică ce, PDL nu-și dorește cu orice preț puterea? Băsescu nu și-a dorit cu orice preț puterea? Și nu și-o dorește încă? Este NORMAL ca un politician să-și dorească puterea, dacă n-ar face-o, ar fi o formă fără fond, un simulacru de politician, o făcătură. Ca să poată administra un stat, politicianul trebuie să fie la putere, este atît de evident, încît nici nu ar trebui să ne mai batem capul cu explicațiile. A, că există politicieni care concurează de dragul concursului, numai ca să poată ajuta pe alți politicieni să ajungă la putere, asta este o altă discuție. Nu avem decît să ne amintim trecutul extrem de apropiat al alegerilor locale din orașul nostru!
6 comentarii:
1) Care este soluția atunci? Dacă dăm jos partidele, ce punem în locul lor? Societatea civilă? Cum? Materializată în ce? Nu știu cine este motanul_atomic și ce vîrstă are, dar doresc să-i amintesc momentul 1990, parcă, atunci cînd a luat ființă Alianța Civică, o organizație care se definea ca fiind apolitică. Ce s-a întîmplat puțin mai tîrziu? AC a intrat în politică sub denumirea de... Partidul Alianței Civice! Domnule corespondent, ca să administrezi un stat, trebuie să faci politică! Imediat ce o formațiune a societății civile își trimite candidați în Parlament sau la primării, acei candidați devin politicieni. Să nu ne jucăm cu noțiunile, nu noi am inventat roata, sensurile acestor vorbe au mii de ani în spate! Dacă le răstălmăcim, nu se cheamă că sîntem originali ci, eventual, neinformați! Soluția în acest caz? Puțină lectură. La surse! Nu „pe” surse!
2) Nazismul poate fi catalogat și de stînga, dat fiind că înseamnă Nationalsozialismus, dar prin traducerea în fapte, a fost o doctrină de extremă dreaptă. Așa este și tratată în mai toate istoriile contemporane. Dar, da, aveți dreptate, a pornit ca o mișcare populară, de stînga. Ca, de altfel, și liberalismul secolului al XIX-lea. De fapt, stînga - dreapta sînt noțiuni relative, adică țin de relațiile de moment ce se stabilesc între atitudinile partidelor „titulare” față de calea ce trebuie urmată în administrarea cetății, adică în... politică!
3) Cine îi compară pe Clinton sau Kennedy cu Băsescu ori cu Antonescu? Eu nu. Dar afirmația că primii nu doreau puterea ci numai libertatea mi se pare ușurel naivă. Spuneam și în postare, politicienii își doresc puterea, altfel ce caută în politică? A, poate nu înțelegem la fel noțiunea de putere. Nu mă refer la puterea dobîndită de un caporal aflat la prima generație încălțată de a mătura pe jos cu adversarii săi politici! Nu asta este puterea! Prin această noțiune înțeleg ceea ce se înțelege îndeobște prin guvernare, conducere, administrare. A fi „la putere” înseamnă a te afla la guvernare. Atîta tot. Nu este un sens dat doar de mine, este sensul uzual aflat în orice text de specialitate.
1) Multe confuzii terminologice, noționale, prea multe aproximații impresioniste. Nu mai insist, amestecul de informație și opinie este prea încîlcit, cu scuzele de rigoare, nu am timp!
2) Sursele „bibliografice” (un filmuleț pe youtube pe care-l știu demult și un blog eclectic) nu-s de natură a aduce vreo lămurire cît de cît onorabilă în discuție. Am mai scris undeva că nu agreez cultura de colportare. Lecturile se fac ȘI în biblioteci, nu numai pe internet.
3) Din moment ce anonimatul persistă în mod unilateral, consider că discuția este inegală (luați această inegalitate cum doriți, chiar - și mai ales - în favoarea dumneavoastră!) și, deci, neproductivă.
Trimiteți un comentariu