Cugetări pe marginea unei victorii

   Laurențiu Neghină abia acum începe să lupte cu adevărat. Cu cei ce nu cred în el, cu cei ce cred prea mult și așteaptă totul de la el, cu el însuși. Va găsi echilibrul de care are nevoie în credința lui că vrea și poate face binele, în sfaturile prietenilor dar și în criticile neprietenilor. Totul este să-l caute!

   Este posibil ca Emil Lemnaru să devină viceprimar. Dorește acest lucru - așa se spune - și probabil va obține al doilea fotoliu al urbei. Cui îi va folosi această juxtapunere antagonică a celor doi adversari? La prima vedere, domnului Emil Lemnaru. La o cercetare mai atentă a ițelor afacerii, cel care ar putea ieși în cîștig real ar fi însuși primarul Laurențiu Neghină! Cîștig de imagine, dar nu numai! Nu detaliez acum, ne aflăm încă în plină ficțiune postelectorală... Ce ar (mai) putea pierde domnul Emil Lemnaru cerînd-acceptînd funcția de viceprimar? Tot ceea ce ar putea cîștiga primarul. În plus, ar mai putea pierde șansa unei retrageri demne!

  

Primarul Oneștilor este...

...Laurențiu Neghină!

P.S. Dacă nu cumva se repetă istoria!!!

Primele concluzii generale

Bine pentru țară, nu neapărat și pentru Onești. 

• USL este, într-adevăr, opțiunea așteptată pentru o schimbare în bine în România. La Onești, nu USL ar câștiga, ci primarul cu peste 4 mandate la activ. Nu-s convins că ar fi bine!
•  PDL a primit ce a meritat (la nivelul procentului pe țară), dar, la Onești, acest partid a mizat pe competitorul cu cele mai mari șanse de a aduce schimbarea și, în cazul în care cîștigă acesta, partidul iese bine. Dacă pierde primăria, partidul principal al alianței are șansa de a deveni țapul ispășitor. În aceste ore se pot juca destine politice!
• PPDD a luat un procent apropiat de cel al PDL: încă o dovadă a blamului pe care-l va încasa partidul lui Băsescu pentru a fi „reușit” trista performanță a propulsării unui personaj dubios care se erijează în justițiarul națiunii (Dan Diaconescu - un măscărici veros și neterminat!). La fel cum, prin 2000, Corneliu Vadim Tudor, un alt personaj de tristă faimă, cîștiga voturile celor nemulțumiți de jaful la care se deda partidul lui Ion Iliescu!
• Cel mai trist lucru, din punctul meu de vedere, este că liberalismul românesc este prizonierul unei alianțe care pe alocuri aduce beneficii, dar în alte părți acționează ca o piatră de moară. Candidatul liberal oneștean nu a fost deloc avantajat de compania PSD-ului local!

Ramîne să vedem rezultatele finale. Să ne dorim numai bine!

P. S. Voi reveni cu amănunte imediat ce voi avea noutăți.

Aritmetică

Cei ce vor neapărat schimbarea, trebuie să voteze contra-candidatul cu cele mai mari șanse! Disiparea voturilor între aceștia duce la menținerea actualei formule. Este din ce în ce mai evident!

(Consultații - numai privat!)

Scenariu

   Dincolo de sondajul alăturat, mai toți comentatorii converg spre concluzia că prima șansă, în aceste alegeri oneștene, o are unul dintre primii trei clasați aici, nu neapărat în ordinea respectivă. Pînă azi, eram convins că șanse au doar doi, azi, discutînd prin tîrg, trăgînd cu coada ochiului înspre unele sondaje, citind pe unul și pe altul, o întrebare mi s-a insinuat în cuget și mă tot bîntuie: dar dacă ascensiunea „fulminantă” (epitetul nu-mi aparține) a celui de-al treilea competitor nu ar face decît să-l propulseze și mai vîrtos pe primul clasat diminuînd voturile celui de-al doilea? Cu alte cuvinte, cei de pe locurile 2 - 3 își iau reciproc voturile, favorizîndu-l, implicit, pe primul! 

   E un scenariu plauzibil, rămîne să vedem cine sînt cei trei! Luni, la publicarea rezultatelor, vom afla dacă inflația de candidați a fost benefică urbei sau nu a făcut altceva decît să erodeze șansele opoziției de a produce schimbarea.

   Care opoziție? Ei, dar prea multe întrebări pentru un scenariu de vineri seara!

Dinamică interesantă

Extrem de interesantă această evoluție a voturilor dumneavoastră, stimați cititori! Deși puține, ele exprimă un crîmpei de adevăr. Ce va fi duminică? Dar luni? Istoria recentă ne arată că o noapte poate însemna drumul de la extaz la agonie - dar și viceversa!

Succes competitorilor, dar și nouă - spre a avea parte de o administrație competentă și, mai ales, care să respecte legile!

Pînă atunci, votați și aici, ne vom amuza comparînd rezultatele sondajului cu verdictul urnelor. Să zîmbim, dară!

ULTIMA ORĂ

Primarul en titre nu a autorizat spectacolul electoral al Loredanei Groza. Celebra artistă oneșteană nu poate cînta în orașul natal pentru că susține un contra-candidat la fotoliul de primar. Lupta este din ce în ce mai bărbătească!

Electorale bis (spre finish)

Lucrurile încep să se cristalizeze. Campania electorală din Oneşti nu a făcut decît să confirme previziunile unor sondaje ce datează încă din primăvara acestui an: bipolaritatea luptei pentru fotoliul de primar. Aleargă 9 concurenţi, dar plutonul care conduce este format din doar doi atleţi. Ceilalţi duc trena, fiecare pe-a cui doreşte sau pe-a cui i-a hărăzit-o partidul tutelar. Independenţi sau nu, voturile celor şapte vor lua din cele destinate principalilor candidaţi pentru a se ajunge, fatalmente, la aceeaşi realitate previzibilă: vom avea fie un primar reconfirmat, fie un challanger care a pornit cu patru ani în urmă din poziţia de outsider pentru a ajunge azi să reprezinte alternativa la o „guvernare” caracterizată de mulţi oneşteni ca fiind deja prea lungă!

Nimeni nu este suficient de naiv încît să-şi închipuie că rezultatul este deja garantat! În pofida refrenelor triumfaliste ce se aud din galeria fiecărei echipe, scorul va fi extrem de strîns. Aşa pare cel puţin azi, cu numai cinci zile înainte de scrutinul unic. Candidatul ce-şi doreşte continuitatea mizează pe inerţia electoratului fidel şi pe de-acum tradiţionalele cosmetizări preelectorale (constat că UMB sprijină din plin EML), cel care se doreşte a reprezenta schimbarea pariază pe tinereţe, pe popularitatea ridicată în rîndul tinerilor şi pe aura de întreprinzător de succes.

După cum e şi firesc, cei doi competitori nu se iartă reciproc. Atacurile şi acuzele zboară în ambele sensuri, unul este gratulat cu apelativul „ciocoi”, celălalt este arătat cu degetul că nu are bacalaureatul (oare cîţi dintre părinţii oneştenilor de 40 – 60 de ani au trecut pe la liceu?!), despre unul se spune că şi-a văzut de propriile interese, despre celălalt că asta va face odată ajuns primar.

Între timp, presa oneşteană, plecată în căutarea profesionalismului, confundă cu aplomb pamfletul cu acuzaţia, critica cu calomnia. Un tabloid trotuşan lansează o bombă fără a avea de gînd să şi demonstreze ceva. Se vehiculează o sumă frumuşică primită drept mită de către un candidat local dar mai departe nu se demonstrează nimic. Probabil se aşteaptă rezultatul alegerilor pentru a se calcula mai exact... echidistanţa! Curaj avem, dar nu-l irosim aiurea-n pamflet; şi, evident, tot bărbăteşte, nu semnăm articolele că deh, cine ştie cine iese?!

Pînă duminică, nu ne rămîne decît să aşteptăm cuminţi noul primar. Oare ce film va rula de luni la Cinema „Capitol”? Asfalt tango sau The Graduate?

P.S. Alăturat - un sondaj. Succes!

Frumoasele Elene

   Azi se celebrează Sfinții împărați care, prin alegerea pe care au făcut-o, au schimbat lumea. 

   Numele Elena trimite și mai adînc, în istorie, cînd o frumoasă cu acest nume a iscat un război. 

   În micul oraș de pe Trotuș, nici o frumoasă nu luptă pentru putere și, din cîte știm, nici nu-i îndeamnă la război, din umbră, pe vajnicii bărbați ce vor să cucerească sceptrul locului! Ei luptă singuri și armele lor sunt departe de grația surîsului Elenei... Nu săbii fine, ci mai degrabă bîte. Nu replici ascuțite ci răsteli răgușite. Invectivele cu parfum de metoc zboară din afișe și din megafoane spre deliciul poporului curios să vază noul staroste. 

   La mulți ani!

Ipoteză

Sugestiv acel imperfect de pe un afiș electoral: „Continuam împreună”! Plutește în aer o ipoteză nedusă până la capăt: „Continuam... dacă..., dar așa..., nu mai continuăm!” Interesant. Previziune? Abandon? Grafician superficial?!

Electorale

 1. Dialog cu cetăţeanul turmentat din Oneşti, în parcarea hotelului “Trotuş”:

            - Azi, PDL se aliază cu UNPR şi sprijină un candidat unic la Oneşti!

            - Aşa, şi? Ce-i cu asta? îl întreb pe chefliu.

            - Păi UNPR tocmai a zis că sprijină guvernul USL.

            - Aşa, şi? Care e problema ta?

            - Păi USL e PNL + PSD!

            - Da, aşa este. Şi unde vrei să ajungi?

            - Eu,... nicăieri, acasă, că în parc nu mai e nimic de băut ! Da’, dacă USL e sprijinit de UNPR, asta înseamnă că UNPR sprijină şi PSD.

            - Eşti turmentat, mon cher, dar ai logică ! Dă-i ‘nainte cu raţionamentul!

            - Păi ce raţionament, că dacă UNPR sprijină PSD, atunci de ce mai propune un candidat împotriva ăluia de la PSD, şi încă susţinut de PDL, care tocmai a fost dat afară de la guvernare de USL, care e sprijinit de UNPR care are candidat împotriva PSD… hai că mă doare capu’!

            - Şi pe mine!

            - Da, da’ io cu cine votez?! Hîc! Că PSD m-a furat de-am ajuns la fundu’ sticlei iar PDL mi-a luat şi sticla!

            2. În dreptul blocului meu covorul de asfalt începe să fie de trei ori mai lat decât în restul bulevardului Mărăşeşti! O fi şi blogul ăsta bun la ceva?!  

Scurte

           Din ce în ce mai dese mesajele care ne invită să mergem cât mai mulţi români la vot, doar-doar nu va mai intra UDMR în parlament ! Păi de ce ?! Dacă mă uit cum sînt asfaltate drumurile în Ardeal şi cum se sapă tranşee-dîmbuitoare pe bulevardul Mărăşeşti, parcă îmi vine să zic : dacă nu vrem unguri în Parlament, atunci să-i alegem în primării! Poate om avea şi noi, moldovenii, străzi cu suprafeţe decent de drepte, nu aşa cum arată electoralele uliţe neaoş-oneştene! Mă citiţi, prieteni maghiari?! Conaţionalii mei nu vă vor în Parlament, candidaţi atunci pentru funcţiile de primari şi daţi-ne şi nouă străzi drepte ! Învăţaţi-i pe asfaltatorii băcăuani să coboare şpaga sub nivelul costurilor de producţie şi poate că blocurile de pe Mărăşeşti nu vor mai crăpa la trepidaţiile camioanelor ! Poate vor crăpa cîteva obraze, aşa, de ruşine!

            UNPR întoarce macazul : va sprijini USL! E tare! Ce scriam eu mai deunăzi despre a candida ca independent versus membru de partid? Interesele meschine dictează politica de conjunctură, se aliază oamenii cu cine pot, numai să ajungă la funcţie! “Disciplina” de partid impune cele mai năstruşnice atitudini, interesele cetăţeanului nu mai contează, important este să fie omul la putere! L–am zărit azi pe Radu Berceanu la TV : aproape umil! În doi ani, Băsescu va fi istorie. Tristă! Iar cei ce l-au susţinut...  

Clişeele politicii

   “În politică, numai boul e consecvent.” – Prin urmare, mulţi politicieni, spre a nu fi asemuiţi cu blajinul şi masivul rumegător, migrează precum agilele gazele de la un partid la altul, de la o doctrină la alta, doar-doar s-or alege şi, odată aleşi, nu se vor trezi, mă-nţelegi, fără colegiu…

   “Politica e o curvă” – Să mă ierte pudibonzii, dar aşa se spune în popor. Ei, şi ca să nu fie confundaţi cu asemenea profesioniste, oamenii de bine stau, feciorelnici, pe de lături şi strigă atunci cînd nu se aud, latră în gînd şi fac sluj cînd apare şeful!

   “În politică nu ai ce căuta dacă nu ai bani.“ – Prin urmare, rămînem săraci şi cinstiţi, dar de votat îi votăm tot pe ăia care ne dau găleţi portocalii, pixuri roşii, tricouri galbene şi ne fac zile negre. Acestea din urmă nu-i costă pe ei nimic, celelalte pomeni electorale sînt, oricum, plătite tot din banii noştri!

   “La politică nu se pricepe oricine, trebuie să o lăsăm pe seama celor care au experienţă.” Corolarul acestei naivităţi colosale este tot un clişeu: “Şi dacă-l dăm jos pe ăsta, pe cine punem în loc? Aşa, cel puţin, putem spera că ăsta nu mai fură, că şi-a făcut plinul!” IQ 30, ce altceva să mai spui?!

   “Legile-s făcute ca să fie încălcate!” Această mostră de tîmpenie ar rămîne doar ceea ce este dacă nu ar fi emisă inclusiv de politicieni, adică de cei care fac legile, caz în care se numeşte pur şi simplu crimă!

   “Nu-s bani, e criză, noi v-am da, dar n-avem de unde!” Dar cine este de vină că nu-s bani, că şi ăia puţini care sînt, se cheltuiesc aiurea pe licitaţii-şantaj, pe comisioane nesimţite, pe peticeli electorale, pe tichii de mărgăritar tuflite peste ţeste lucioase şi goale pe dinlăuntru?!

   “Independenţii nu au nici o şansă!“ – Normal, cui i-ar plăcea un fluierător în biserică, cine ar avea nevoie de o opinie sinceră, nedictată de vreun interes partinic, cui i-ar sluji un parlamentar indisciplinat care să voteze numai ceea ce crede el că le-ar sluji alegătorilor? Care alegători, că nu-l alege nimeni?!

   Aşa o fi, că prea au dreptate politicienii ăştia experimentaţi şi de neînlocuit!

Colportarea ca act de cultură

Dimineţile noastre incep cu veştile sosite în căsuţa poştală electronică. Mai întotdeauna, veşti sumbre. Ştiri. Informaţii de culise. Bombe. Alarme. Avertismente. Petiţii. Umor. Morală – morale – moraluri. Previziuni. Tot sumbre! Iată cîteva exemple, într-o ordine pur întîmplătoare:

-       planeta se încălzeşte!

-       ni se fură aurul (acela pe care şi aşa nu-l exploatăm, că nu avem cu ce, dar, deh, e al nostru, chiar aşa virtual şi ascuns în străfunduri...)!

-       poporul român e primul în toate; fără el, lumea ar fi arătat jalnic! N-ar fi existat!

-       mîncarea ne omoară!

-       lipsa acesteia îi omoară pe alţii (da, dar în timp ce noi murim de prea multă mîncare plină de e-uri cancerigene, ăilalţi mor de inaniţie, dar ecologic!

-       citate celebre: de la Einstein la Che Guevara, trecînd prin Marx, Mao, Zelea Codreanu, Iorga, Ţuţea, Cioran, Churchill, Stan şi Bran, Tom şi Jerry, şi, as a must, Dan Puric! Nici o celebritate nu este iertată. Toate, adunate într-un cor la unison, ne moralizează din toate poziţiile.

-       bogaţii fură!

-       săracii îşi fac dreptate furînd şi ei!

-       crizele ni se succed mai des şi mai ritmic decît binomul chenzină – lichidare! (Inclusiv cele de nervi)

-       nu ne va mai ajunge apa! Se va scurge toată, inexorabil, în gaura de ozon prin care ne vor intra ultravioletele!

-       toată lumea ne vrea răul: francmasonii, evreii, arabii, catolicii, protestanţii, americanii, ruşii, ungurii, chinezii, iluminaţii, întunecaţii, Patapievici, Pleşu, UE. Sîntem ameninţaţi din toate părţile!

            Ce zile frumoase ne aşteaptă după citirea unor asemenea veşti! Şi, ca să fim siguri că ne merge bine şi nu ne paşte vreun ghinion, musai să transmitem preţioasele informaţii tuturor contactelor din agenda noastră electronică. Să fie cu toţii avertizaţi. Puşi la curent. Să împărtăşim cu toţii solida cultură a colportării. Că deh, am uitat să amintesc vestea veştilor: „nu se mai citesc cărţi, dom’le! Tineretul ăsta stă numai pe internet!”...

Memento

Dragi concetățeni,

Cîteva vești bune:

   - libertatea de expresie nu a fost abolită!

   - comunismul a căzut de peste două decenii!

   - a-ți susține cu voce tare, în public, opiniile nu este un act de curaj ci unul ce ține de normalitate, bun simț, demnitate!

   - cei ce ocupă funcții publice nu sînt conducătorii ci reprezentanții noștri! Garanții suveranității noastre! Administratorii bunurilor noastre comune, atîtea cîte au mai rămas. Printre ele: educația, sănătatea publică, siguranța statului, cultura...

   - a le atrage atenția cînd ei greșesc nu înseamnă a dărîma idoli ci a manifesta atitudine civică!

   - a le cere socoteală atunci cînd aceștia își însușesc banul public nu este un moft, ci o obligație morală prin care noi, cetățenii conștienți ai statului, ne manifestăm ca ființe vertebrate și, de preferat, bipede!

   Am fost atenționat în repetate rînduri ca nu am nici o șansă dacă vreau să candidez ca independent la un loc în Parlamentul țării. Foarte probabil să fie așa. Cred că șansele mele sînt direct proporționale cu numărul celor care nu au uitat că, în ciuda năzuințelor unor mărunți dictatori, fie ei locali sau naționali, cetățenii români au dreptul la opinie, la demnitate, la respectul legii. Încă!

De ce aş candida pentru parlament

De peste două decenii încerc să mă conving că « omul potrivit trebuie să se afle la locul potrivit ». Că fiecare trebuie să ştie care îi sînt limitele, adică pînă unde să se întindă ca să nu-i rămînă picioarele afară de sub plapumă! În virtutea acestei convingeri mi-am spus că locul meu este în şcoală, că asta am învăţat să fac, să predau limba franceză! Estimp, sute, chiar mii de indivizi mai puţin dispuşi la filosofie păguboasă s-au îmbrîncit şi au ajuns primari, parlamentari, miniştri. Oameni potriviţi la locurile potrivite? Ei, aş! Să ne uităm puţin la ceea ce a ajuns astă ţară!

Dacă aruncăm o privire în Parlamentul ţării, ne izbeşte imaginea unei adunături de coate-goale care, în timp ce se dezbat oarece legi, răsfoiesc ziare de scandal, vorbesc la telefon, vizionează filme deocheate pe laptop-urile cu care i-a dotat alegătorul naiv sau, pur şi simplu, dorm!

Dacă zăbovim asupra ministerelor, altă jale: clienţi ai partidelor, rude, amici, concubine sau sponsori ai şefilor acestora primesc portofolii pentru care nu au nici o chemare, nici o calificare! Excepţiile sînt puţine şi nesemnificative căci nici miniştrii care s-ar pricepe la ceva nu pot face mare lucru pentru că nu au spaţiu de manevră! Ei nu sînt decît obedienţii executanţi ai ordinelor venite de sus.

În primării bate vîntul căpătuielii. La primul mandat se aleg cîştigătorii licitaţiilor. La următoarele, se confirmă alegerile iniţiale. Tot ce mişcă, răsare, creşte, se asfaltează sau se reabilitează într-o urbe trebuie să fie musai girat de primar. Şi executat de firmele agreate! Dacă scapă firimituri şi altor hămesiţi din opoziţia locală, asta se întîmplă contra unor servicii la schimb. Spre convingere, locuitorii oraşului nostru sînt invitaţi să se plimbe pe bulevardul Oituz şi să-şi odihnească nedumeririle pe băncile de mii de lei bucata! Sau să-şi îngroape bieletele în hăurile de pe proaspătul „bulevard” Mărăşeşti!

Prin urmare, cine sînt cei ce ne reprezintă? Ce calificări superioare au ei? De unde au dobîndit competenţele de oameni politici? Cine i-a hărăzit să rămînă mandat după mandat în Parlment, la Cotroceni sau în fruntea satelor şi oraşelor noastre? Răspunsul este trist, dar unic: noi! Noi i-am ales, noi le-am permis să ne reprezinte prost şi să ne jefuiască cu patalama la mînă, noi îi ţinem şi-i plătim să fure, să mintă, să încalce legile pe care tot ei le votează în numele nostru! Fără noi, ar redeveni ceea ce i-a făcut mama lor: nimic!

Pe de altă parte, aud eternul reproş: pe cine să alegem în locul lor? Dacă stăm pe margine şi ne mulţumim să cîrtim ineficient, tot ei ajung să ne reprezinte şi să ne conducă. Noi rămînem cu demnitatea modestiei, ei cu salariile, comisioanele şi replicile de neam-prost: „Voi nu înţelegeţi politica reală!” Aşa este, nu o înţelegem pentru că, aşa cum o fac ei, politica reală este o puturoasă combinaţie de imbecilitate şi ticăloşie.

În concluzie, încerc să candidez pentru un loc de deputat. Naivitate? Tendinţă suicidară? Decădere? Poate. Dar, cu siguranţă, nu prostie şi nici rea-voinţă! Le-au luat ei pe toate!

Menu dominical

- Soupe à l'oignon

Recette française originale, raffinée en Roumanie par un chef dont le talent ne rivalise qu'avec l'imagination!

- Choux à la Cluj

Délicatesse transilvaine qui a ému des millions de palais à travers les siècles! Mariage dément de choux, viande hachée, riz et crème épaisse parsemé de fines herbes! Incontournable!

- Cheesecake Keiser Alexander

Variante absolument originale d'un dessert-cliché qui ne cesse d'émerveiller les plus raffinés gourmets! Fromage blanc artizanal, crème onctueuse itou, poires bergamotes et Alexander, sucre brun de Maurice, vanille et... mille secrets!

Ne m'en demandez pas les recettes! Vous ne feriez qu'enfanter des copies bien ternes! Je vous prépare le menu pour au moins 8 personnes contre la modeste somme de 100 EUR. Vous recevrez non seulement trois plats exquis, mais aussi la matérialisation sublime du génie de leur créateur.
Adressez vos commandes à gabrieleiffel@gmail.com
La préparation se faisant en Roumanie, le menu sera délivré à votre domicile en France métropolitaine par DHL, UPS ou un autre courrier de votre choix, bien sûr à votre compte!
Possible delivery to the US and Canada!

Pentru traducerea în română, adresați-vă autorului fie aici, fie la adresa de mai sus!

De ce ieşim în stradă?!

1) Pentru că ne-am săturat de imbecilii şi ticăloşii care ne conduc!
2) Pentru că nu mai sîntem de acord ca Ministerul Educaţiei să fie primul care încalcă legea pe care a produs-o!
3) Pentru că nu acceptăm ca un reprezentant al autorităţii locale să ne spună că el nu ţine cont de o lege pentru că ştie dumnealui că acea lege se va schimba!
4) Pentru că liceul în care profesăm a primit din partea Consiliului Local o „previziune bugetară” potrivit căreia pentru trimestrul al IV-lea al anului 2012 este prevăzută suma de 0 lei pentru cheltuieli de personal!
5) Pentru că liceul nostru va pierde o finanţare europeană de peste un milion şi jumătate de euro din cauză că două firme de construcţii oneştene se luptă pentru a obţine contractul de reabilitare iar primăria oraşului nu este în stare să gestioneze acest conflict! Nu ne interesează pe noi, plătitori de impozite şi alegători, faptul că o firmă este susţinătoarea PSD iar o alta finanţează PDL!
6) Pentru că vrem noi să ieşim în stradă, nu pentru că ne-a instigat puterea sau opoziţia. În Oneşti, puterea locală este deţinută de un partid. În Consiliul local, partidul de guvernămînt este minoritar. Opoziţia care a mai rămas este aliată cu partidul majorităţii locale. Din tot acest talmeş-balmeş politic noi nu ne alegem decît cu dezamăgire, silă, speranţe înşelate.
7) Pentru că ştim că în fiecare partid există oameni de valoare dar mai ştim că ei nu ies la rampă, nu acced la cele mai înalte funcţii, nu au putere de decizie! În schimb, ne pricopsim cu conducători care, aflaţi la prima generaţie încălţată, ne privesc de sus spunîndu-ne că tot noi sîntem de vină că nu înţelegem adevărata politică.
8) Pentru că refuzăm să înţelegem şi să acceptăm că politica înseamnă, aşa cum o practică aceştia, incompetenţă, rea-voinţă, furt calificat, găinărie de maidan, mitocănie ridicată la rang de diplomaţie naţională, analfabetism în sensul propriu al cuvîntului.
9) Pentru că ne-am săturat să tolerăm dictatura unor funcţionari mărunţi, fricoşi şi incompetenţi care refuză să înregistreze, aşa cum este legal, un document oficial emis de o instituţie a statului: este vorba despre Primăria Oneşti care a refuzat să acorde număr de înregistrare proiectelor de buget întocmite şi înaintate de către instituţiile şcolare!
10) Pentru că ne-am săturat ca toţi neaveniţii, făcuţii-peste-noapte, chilipirgiii şi neterminaţii ăstei lumi să ne fure şi să ne batjocorească!
... şi lista rămîne deschisă!

Șmecheri de Kaufland

Doar trei exemple... Sînt, din păcate, mult prea mulți! Parchează pe sensul de deplasare, deși locuri în parcare sînt suficiente. Dar așa-s ei, prima generație încălțată mutată din căruță în mașină!
Poliția spune că nu e de competența ei să-i amendeze pe tembeli, cei de la Kaufland se declară neputincioși, așa că... rămîne cum am stabilit!

Un colind tulburător

De la Elena Buică, din Canada, un mesaj de sărbători pentru românii de pretutindeni. Și pentru mai-marii noștri, cei darnici în vorbe. 

La mulți ani!

   http://www.youtube.com/watch?v=3zKgmTJMtAs