Reproduc mai jos scrisoarea doamnei învățătoare Cristiana Anghel. Textul a apărut în Jurnalul Național și merită citit fie și numai pentru coerența ideatică!
Stimate domnule
Barroso,
Vă mulţumesc pentru interesul deosebit pe care îl acordaţi dezbaterilor publice
interne ale României. Răspunzând preocupării dumneavoastră sincere şi
imparţiale pentru independenţa justiţiei şi cinstea clasei politice din
România, consider că este util să vă transmit următoarele date pentru a vă
putea forma o perspectivă integrală asupra substratului recentelor schimbări
politice din ţara noastră.
1) În data de 27
septembrie 2011 a fost numit domnul Iancu Gheorghe în funcţia de Avocat al
Poporului, fără a fi agreat de toate partidele,
aşa cum ne-aţi sugerat recent, ci exclusiv de către majoritatea parlamentară
din acel moment. În acel moment, Opoziţia a părăsit sala. Din nefericire,
atunci nu aţi protestat!
2) În
data de 14 iunie 2010, votul Parlamentului pentru numirea unui judecător la
Curtea Constituţională care nu era agreat de preşedintele Traian Băsescu şi
coaliţia sa a fost repetat în mod ilegal până când a fost ales candidatul
susţinut de preşedintele din acel moment. Şedinţa Camerei Deputaţilor s-a
prelungit discreţionar până la ora 24:00. Din păcate, nici atunci nu aţi
protestat.
3) În data de 9 aprilie 2012,
preşedintele Traian Băsescu a promulgat modificarea la legea privind
referendumul, impusă de propria majoritate parlamentară, care făcea practic
imposibilă suspendarea preşedintelui, încălcând astfel principiile Constituţiei
României. Naţiunea română ar fi apreciat atunci o intervenţie hotărâtă a partenerilor
noştri europeni.
4) În octombrie 2009, preşedintele Traian
Băsescu a refuzat să numească premierul propus de majoritatea parlamentară din
acel moment, generând o îndelungată criză politică şi instituţională şi
destabilizând structura Guvernului României, fiecare ministru din acel Cabinet
deţinând cel puţin două portofolii. Este oare, domnule Barroso, în acord cu
standardele europene, ca voinţa majorităţii parlamentare să fie sfidată şi un
ministru să deţină 2-3 portofolii?! Ar fi fost utilă şi atunci o intervenţie a
Comisiei Europene în sprijinul valorilor democratice.
5) În iunie 2010, Traian Băsescu a impus
în Consiliul Suprem de Apărare a Ţării includerea presei libere în cadrul
ameninţărilor la siguranţa naţională, un demers fără echivalent în nici un stat
european. Atunci presa din România a aşteptat un semnal
de la instituţiile europene. Încă îl mai aşteaptă, domnule Barroso.
6) În anul 2003, Traian Băsescu, care
deţinea atunci funcţia de primar general al Bucureştiului, s-a împroprietărit
pe sine cu o vilă în centrul Capitalei, evaluată, la acel moment, la peste
500.000 de dolari. Preţul plătit de Traian Băsescu: 19.000 de dolari, adică de
25 de ori mai puţin decât preţul pieţei. Totodată, pentru că legislaţia din
România nu permitea cumpărarea unui imobil aflat în proprietatea statului de
către o persoană care deţinea alte proprietăţi, Traian Băsescu şi-a donat o
casă unei fiice cu foarte puţin timp înainte de a îşi face cadou acest imobil.
Cazul este cunoscut în România drept "casa din Mihăileanu". La
Bruxelles cum le spuneţi celor care în exercitarea unei funcţii publice îşi
procură beneficii personale?
7) În anul 2000, Traian Băsescu a
cumpărat un teren în Bucureşti, cu suprafaţa de 3.700 mp, cu suma de 1,4
miliarde de lei (de peste 3 ori sub preţul pieţei). Peste 2 ani a vândut
acelaşi teren unui apropiat al persoanei de la care cumpărase cu suma de 12
miliarde de lei (în condiţiile în care, în acea perioadă, preţurile la
proprietăţile imobiliare au stagnat). În România, asemenea demersuri se
încadrează, de regulă, la spălare de bani. Din păcate, deşi toate aceste
demersuri aflate dincolo de limita legii sunt foarte cunoscute în România, ele nu au ajuns, se pare,
la cunoştinţa partenerilor noştri europeni. Dumneavoastră cum comentaţi acest
caz, domnule Barroso?
8) În anii 2010 şi 2011, Traian Băsescu
şi guvernele pe care le-a controlat au decis să nu respecte decizii definitive
şi irevocabile ale instanţelor de judecată din România referitoare la unele
drepturi salariale. Profesorii români ar fi apreciat atunci o intervenţie din
partea, de exemplu, comisarului pe Justiţie, doamna Viviane Reding, care să
apere, împreună cu noi, statul de drept. Şi totuşi doamna Reding nu a
reacţionat, nici măcar pe Twitter.
9) Traian Băsescu a atacat explicit, prin
declaraţii oficiale, Consiliul Superior al Magistraturii, judecătorii şi
Parlamentul, instituţiile fundamentale ale democraţiei româneşti, care ar fi
fost, poate, astăzi la un nivel mai înalt dacă beneficiam mai devreme de sprijinul
dumneavoastră.
10) Traian Băsescu a făcut, în mod
repetat, declaraţii rasiste, reţinute ca atare atât de Consiliul Naţional
pentru Combaterea Discriminării (există decizii în acest sens), cât şi de
Curtea Constituţională, inclusiv în recenta decizie referitoare la suspendarea
preşedintelui. Minorităţile jignite ar fi apreciat foarte mult dacă s-ar
bucura, la rândul lor, de susţinerea Comisiei Europene.
11) Traian Băsescu şi-a subordonat
constant cele mai importante instituţii ale statului român în ciuda separaţiei
impuse de Constituţie, aspect relevat explicit de către Curtea Constituţională,
care a confirmat recent că domnul Băsescu şi-a subordonat Guvernul României.
Ţinând seama că Decizia Curţii Constituţionale este publică, aşteptăm cu
interes reacţia instituţiilor europene şi în special a dumneavoastră, domnule
Barosso, care analizaţi cu atâta atenţie evoluţiile din România.
Domnule Barroso,
Este adevărat, schimbările recente din România s-au produs foarte rapid, dar au
respectat, în egală măsură, legislaţia internă şi normele europene. Iar viteza,
care a generat îngrijorare pe plan extern, a fost singura şansă de a schimba,
în mod democratic, un regim politic care, în mod nedemocratic, inventase extrem
de multe obstacole în calea unui transfer constituţional de putere.
Naţiunea română suferă, în aceste zile, din cauza prejudiciul de imagine produs
de anumite critici externe, întemeiate prea mult pe diverse afinităţi şi prea
puţin pe realităţi obiective.
Aşteptăm cu încredere analiza dumneavoastră asupra aspectelor comunicate prin
acest mesaj. Şi sper că, şi de această dată, veţi reacţiona cu aceeaşi
promptitudine pe care aţi demonstrat-o în ultima perioadă.
Cristiana Anghel
Învăţător român,
cetăţean european, om demn şi liber
